Creasta Balaurului, Muntii Bucegi
Perioada: 29 Iunie 2024
Traseu: Gura Diham – Valea Morarului – Creasta Balaurului – Vf Bucsoiu – La Prepeleac – Tache Ionescu – Poiana Izvoarelor – Gura Diham
Marcaj: Gura Diham – Valea Morarului – Creasta Balaurului – Saua Bucsoiu nemarcat, Bucsoiu – La Prepeleac 
Tache Ionescu – Poiana Izvoarelor – Gura Diham 
Timp de mers: 8 ore
Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, casca
Observatii: traseul prezinta probleme de orientare si portiuni usor accidentate ce nu se recomanda a fi parcursa de cei fara experienta sau in timpul ploilor torentiale.
Creasta Balaurului o stiam de acum activa ani când intr-o incursiune de o zi am urcat pe Bucsoiu, Omu si am coborat in mare viteza pe Jepii Mici. Acum aveam in plan ceva mai scurt, insa nu era chiar usor.
Asadar, de la Gura Diham intram pe nemarcat si facem repede conexiunea cu Valea Morarului. Intalnim cativa oameni pe traseu in prima parte, apoi ramanem singuri cand intram pe vale. In prima faza ratam intrarea pe creasta si facem cale intoarsa. Urcam asiduu o panta ce scoate untul din noi. Caldura este apăsătoare de la primele ore si pana cand vom simți briza muntelui mai avem de tras. Printr-o vegetatie deasa, luxurianta ne croim drum fără pauza. Pana iesim in poiana facem vreo 2 ore si ceva.
Ne lasam in dreapta pentru a iesi in Creasta Balaurului sau Culmea Bucsoiului Mic. Incep sa iasă in evidenta Acele Morarului, pe care se vad cativa cățărători legați in coarda. Noi ne vedem de treaba și iesim rapid in culme. Constant ca am pierdut ochelarii de soare pentru care nu ma mai întorc. Îmi parea rău de ei pentru ca îmi placeau, nu neapărat de valoare. Inca din startul crestei dam de mult ravnita floare de colt, dar si de o alta floare rara, si anume sângele voinicului, ce se remarca printr-un miros de vanilie.
Inaintam pe creasta printre multe flori de colt, nu stiu daca mai găsești asa multe pe un traseu, ținând cont ca am facut ceva nemarcate. Si de sângele voinicului mai dau, insa nu asa de des ca de floarea reginei. Vremea este frumoasa cu ceva nori care se plimba deasupra noastră, fiind protejați de razele soarelui. Cand pe stanga, cand pe dreapta, avem privelisti frumoase cu multe superlative din Bucegi, cum ar fi Omu, Bucsoiu, Creasta Morarului, valea cu acelasi nume. In unele locuri mergem chiar pe muchie fara prea mari pericole. Nu este nevoie de niciun accesoriu de catarare, poate o casca. Si cu mențiunea de a se evita pe timpul ploilor torentiale.
Iesim pe Varful Bucsoiu si, fara sa facem zabava, ne lasam la vale spre Prepeleac. Urmeaza o coborare abrupta, putin solicitanta pentru genunchii nostri. Chiar acum un an am urcat ultima oara pe el. Fara a mai sta pe ganduri ii dam pedala la vale. Ne luptam cu terenul accidentat, jnepenii si ajutati in unele locuri de lanturi. Abia cand iesim la Prepeleac, in traseul ce duce la Malaiesti, misiunea devine mai usoara. Traseul este furnicar, ca de obicei. Ajungem indata la Poiana Izvoarelor, unde ditamai mastodontul de cabana sta inchis. Totul este în moarte clinica, nici izvorul nu mai este utilizabil. Luam o pauza de masa si coboram ultima portiune lejer. Incheiem tura la Gura Diham, exact de unde plecam acum 8 ore.
