La apus si rasarit | Muntele Tiganesti, Muntii Bucegi
Perioada: 12 – 13 Iulie 2023
Traseu: Bran – Ciubotea – Scara – Turnurile Tiganesti – Refugiul Tiganesti – Lacul Tiganesti – Padina Crucii – Cabana Malaiesti – Tache Ionescu – Gura Diham
Marcaj: Bran – Ciubotea – Scara 
Scara – Refugiul Tiganesti 
Refugiul Tiganesti – Cabana Malaiesti 
Cabana Malaiesti – Gura Diham 
Timp de mers: Bran – Ciubotea – Refugiul Tiganesti 5 ore 30 minute, Refugiul Tiganesti – Cabana Malaiesti 2 ore, Cabana Malaiesti – Gura Diham 3 ore 30 minute
Sursa de apa: Cabana Malaiesti (izvorul poate seca in anumite perioade), izvorul din Poiana Izvoarelor nu mai exista
Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 2, polar – 1, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, sac de dormit, saltea, arzator cu butelie.
Observatii: traseul prezinta panta accentuata si portiuni accidentate in Hornurile Malaiesti si pe Traseul Tache Ionescu. Nu se recomanda parcurgerea lor in timpul ploilor torentiale.
Desi planurile erau pentru a merge sa prindem apusul și răsăritul pe Buteanu, ele s-au schimbat și am ajuns tot in Bucegi. Asadar, plec din Bran cu gandul de a urca pe Tiganesti, de unde sa prind o seara memorabila. Soarele dogoreste intens, fiind una din cele mai calde zile de pana acum, cred ca s-au atins si temperaturi de 40 grade.
Prima încercare este pe Clincea, insa imediat ma simt cainii de la stana si ma întorc. Auzisem de ceva incidente în urma cu ceva timp si am zis ca nu e cazul sa risc. Merg spre traseul ce urca pe Ciubotea, cu gandul sa o iau pe traseul de legatura. Caldura iti încetinește ritmul, mai ales ca ma alesesem cu ceva greutate dupa ce m-am aprovizionat cu apa. Stim cu toții ca in Bucegi, la altitudine, nu prea gasim. Ajung la un moment dat pe poteca ce leagă Ciubotea de Clincea si îmi părea cam suspecta, singur fiind. Asa ca am continuat pe Ciubotea. Iau altitudine si urc o panta tot mai accentuata prin padure. Sunt in forma buna dupa ultimile ture si am aplomb. Norii încep sa se adune când ies in prima poiana si cand arunc un ochi pe vreme pare ca s-ar fi schimbat. Erau ceva avertizari de furtuni, insa, pe Tiganesti, Meteoblue nu dădea nimic. Cu putin stres maresc ritmul pentru a iesi cat mai repede in culme. Mai intalnesc cateva persoane pe traseu, dar slaba miscare pe aceasta parte a muntelui. Nori amenințători vin dinspre Piatra Craiului si se sparg repede. Inca am parte de vreme buna, desi starea de stres o am in continuare. Ma las in dreapta dupa ce gonesc prin caldarea larg deschisa și iau în piept panta pentru a iesi in culme. Ma mișc bine, insa pe ultima suta de metri puterile ma cam lasa, pentru ca nici nu prea mancasem. Voiam sa ajung cât mai repede in punctul cel mai inalt pentru a intra pe Hornurile Tiganesti.
O alta sarja de nori vin spre mine și totul intra in ceata. Nici nu ma gandeam ca nu vine ploaia. Dar se sparg la fel de repede cum au venit. Vazandu-ma in asa frumusete de peisaje, aparatul declanșează des si nici nu ma grăbesc. Soarele castiga din nou teren si totul este superb. Cum zona este foarte spectaculoasa, nu prea mai am de ce sa ma grăbesc. Nu mai sunt sub amenințarea ploii, iar refugiul era aproape. Am noroc sa găsesc și rhododendron, desi era cam pe ducă.
Ajung in jur de ora 17:00 la refugiu, adica dupa vreo 5 ore de când am dat startul turei. Vremea se menține bună și ma întind pe iarba. Îmi pierd timpul când prin refugiu, cand pe afara cu pozele, așteptând sa se lase seara pentru a prinde cadre cu apusul. Nu sunt singurul interesat de acest aspect, asa ca am cu cine schimba o vorba. Pana la ora 19:00 vremea se mențină ok si speram sa avem parte de un amurg perfect. Insa nu prea avem noroc. Deodată se aduna norii si nici nu mai pleacă. Ies des din refugiu cu speranța că se va ivi o fereastra bună. Dar in zadar. Urc pe culme si aștept. Nu vrea sa iasă deloc. Incarcatura norilor prevestea ceva. Poate daca ar fi plouat, s-ar fi descarcat atmosfera și as fi avut parte de un apus ca acum o luna.
Trag pe dreapta, nu am incotro, sperând ca măcar la rasarit vom avea noroc. Dupa vreo doua ore ne trezim in zgomote înfundate si indata incepe o ploaie violenta. Este de scurta durata, dar puternica. Bine ca nu dormeam la cort.
Ceasul suna la prima ora si ies din sac dupa vreo 10 minute. Îmi iau ustensilele cu mine și urc pe culme. Cerul era senin și soarele dadea sa se ivească pe cer. Ploaia a fost de bun augur. Cadrele curg in valuri si țopăi de colo colo, bucuros de ceea ce vad. Zona este ideala de peisaje, atat vara, cat si iarna. Am trecut de vreo câteva ori prin zona, chiar si dormit, știind ce ma așteaptă.
Dupa ce mi-am făcut damblaua, pregătesc rucsacul si o intind spre Malaiesti. Vremea buna si peisajele superbe ma țin din mers, pentru ca si valea ne ofera multe. Nici eu nu ma grăbeam, deoarecere trebuia sa ajung in Busteni si aveam timp berechet. Chiar in urmatoare zi ne gandeam sa mergem si in Fagaras.
Ma las usor in vale pana ajungem la lac iar de aici urc spre Padina Crucii. O joaca de copii pana ajung la Malaiesti. Surpinzător de putina lume. Iau o pauza lunga de vreo doua ore, ca, dupa cum am zis, nu aveam in plan altceva decât sa cobor. Savurez cafeaua de dimineața uitându-ma ca la urs. Da, in fata noastră ursul manca in voie, fara niciun stres. Era la cativa pasi pe unde am trecut mai devreme. Ma bucur de soare la pielea goala, deoarece am urme ca tractoriștii.
O iau din loc intr-un tarziu, fiind printre ultimii, cu direcția Tache Ionescu. Caldura creste în intensitate, asa ca urc molcom spre Prepeleag. Am apa, am energie, deci toate condițiile pentru a ajunge cu bine in Busteni. Opresc des, mai beau apa, ceva dulce și descind spre Gura Diham. Intalnesc multi turisti ce urca la cabana, traseul find furnicar. Nu mai dau atenție micilor deschideri ce îmi ies in cale, deoarece fusesem cu vreo doua saptamani inainte pe aici. Cand aproape sa ajung, ploaia isi face simtita prezenta. Ajuns in punctul final, dupa o scurta igienizare, norii freamătă si se aud tunete. Ploaia sta sa cada și, exact când vreau sa plec, vine trenulețul ce face transport din Gara Busteni pana aici. Ajuns in gara, ploaie se dezlănțuie violent, asa ca am un mare noroc.
