Vf Zaganu – Muntii Ciucas
Perioada: 28 Aprilie 2024
Traseu: Muntele Rosu – La Rascruce – Vf Gropsoarele – Vf Zaganu si retur
Marcaj: Muntele Rosu – La Rascruce 
La Rascruce – Vf Zaganu 
Timp de mers: 6 ore
Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking.
Observatii: intre Vf Gropsoarele si Vf Zaganu traseul poate fi dificilil in caz de ploi torentiale, unele portiuni fiind prevazute cu lanturi;
Vara s-a instalat bine, cu temperaturi ridicate inca din startul lunii Iunie, asa ca nu pierdem vremea si ne indreptam spre munte. Cum bujorul de munte e in perioada de glorie, unde putem găsi din belșug aceasta floare daca nu in Muntii Ciucas. Traseele marcate nu mai prezintă nicio necunoscuta in acest masiv pentru le-am facut de mai multe ori chiar si pe timp de noapte. Vremea se anunta usor instabila si am plecat mai tarziu pentru a evita ploaia.
Ajunsi la orele amiezii la Muntele Rosu, ne pregatim sa urcam spre Vf Gropsoarele. Din toamna data ultima experienta în zona, atunci cand am prins un apus superb. Asa ca o luam pe triunghi rosu cu aplomb si indata iesim in golul alpin. In spatele nostru norii freamătă si ne dau de gândit. Se aud si cateva bubuituri, insa noi ne bazam pe prognoza meteo data de Meteoblue. Parea ca ploaia e mai multa pe Subcarpați si ca ar ocoli muntele. La un moment dat stam pe loc pentru ca norii treceau peste creasta si se auzeau tunete. Cativa stropi ne sperie putin, dar in scurt timp iureșul se calmează si putem urca liniștiți. Turiștii se cam împrăștie si doar noi mai suntem prin zona.
Urcam spre Gropsoarele flancati de tufe de rododendron, oprind deseori pentru poze. Soarele răzbate greu printre nori si rar iese cate o raza. Nu ne pierdem speranta si mergem mai departe spre Vf Zaganu. Mai mic, dar cu o priveliste mai buna. Pe piatra proeminenta pentru care se iese de pe traseul marcat nu fusesem si acum aveam sansa sa o fac. Putin accidentat, il urcam indata cu atentie si iata-ne sus cu o priveliste frumoasa cu tot ce ne înconjoară. Desi parea cam devreme pentru ele, ne uitam și dupa flori de colt. Gasim repede cateva abia iesite si la o cercetare mai amănunțită chiar gasim multe. Nu aveam in istoric aceste flori găsite în Muntii Ciucas. Am găsit multe pe trasee nemarcate din Bucegi, Crai dar aici nu.
De pe varf coboram si studiem zona in continuare, mergem si pe celelalte varfuri secundare de langa el, printre jnepeni si vedem si potențiale rute nemarcate care merita facute. Cu greu ne despartim de aceste minunății, găsind si pe aici flori de colt. Facem cale intoarsa si coboram pe unde am venit. Cred ca am fi putut aștepta un apus, desi atmosfera era inca incarcata si nu prea vedeam in depărtări. Ii dam la vale pana la masina cu gandul la masa si somn. Aveam de gând sa campam in zona. De evenimente naturale extreme nu mai avem parte in aceasta seara, doar de cele cauzate de om. Galagie, muzica, cum se practica pe la noi in multe locuri.
A doua zi nu mai avem nimic în plan. Bem liniștiți o cafea, mâncam si o luam lejer spre casa.
