Perioada: 19 – 20 Iulie 2025

Traseu: Cariera de piatra – Cabana Negoiu – Valea Serbotei – Saua Scara – Vf Serbota – Custura Saratii – Saua Cleopatrei – Cabana Negoiu

Marcaj: Cabana Negoiu – Valea Serbotei – Saua Scara Saua Scara – Serbota – Custura Saratii – Saua Cleopatrei Saua Cleopatrei – Cabana Negoiu – Cariera

Timp de mers: ziua 1 – Cariera Cabana Negoiu 2 ore, Cabana Negoiu – Saua Scara 2 ore 30 minute; ziua 2 – Saua Scara – Vf Serbota 1 ora 30 minute, Serbota – Custura Sartii – Saua Cleopatrei 2 ore 30 minute, Saua Cleopatrei – Cabana Negoiu – Cariera 3 ore 30 minute;

Echipament: pantofi sport, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, sac de dormit, saltea.

Observatii: Traseul este dificil si prezinta portiuni accidentate, indeosebi pe Custura Saratii. Sunt portiuni prevazute cu lanturi in zonele dificile care pot provoca alunecari mai ales cand solul este umed. Exista apa pe traseul de creasta in Saua Scara, la 5 minute de cele doua refugii. 

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca traseul

    Au trecut 9 ani de când am fost pe Custura Saratii. Atunci eram intr-o toamnă târzie cu un mic strat de zăpadă, acum suntem în plină vară cu un teren umed. In aceasta vara am luat la rând Ciucasul, Iezerul, Piatra Craiului, Bucegiul si acum era normal să trecem la ceva mai serios. Unde ne-am putea testa abilitățile dacă nu în Făgăraș. Pentru ca urmează să mergem în Dolomiți și pe Grossglockner și ne trebuie ceva antrenament.
    Gonim spre Porumbacu de Sus și mai apoi la carieră. Drumul mult mai rău decât îl știam și cu multe strângeri de inimă când trebuie să trecem unele portiuni stricate de tafuri sau ploi. La orele amiezei suntem la carieră, ne echipăm și ne înscriem pe drumul ce urcă la Cabana Negoiu. Un drum ce șerpuiește prin pădure, pe alocuri cu pantă puțin înclinată, însă îl urcam fără probleme, deși aveam cu noi rucsacuri pregătite să înnoptăm în creasta. Umiditatea din aer ne face să transpiram mai mult decât trebuie, dar chiar și așa îl dovedim rapid.
    La cabană nu facem zăbavă și ne continuăm traseul. Urcăm pe traseul ce duce spre Serbota și Cabana Barcaciu. Le știam pe ambele, însă între ele era unul pe care nu urcasem. Adică pe Valea Serbotei. Ieșim îndată din pădure cu aplomb spre inalturile fagarasene. Îmi era dor de ele, pentru ca aveam un an de când nu urcasem. Așa ca turam motoarele și urcăm panda asidua cu precădere pe partea dreaptă. Soarele își face și el aparitia după o perioadă înnorată. Nu știi cum e mai bine. Cu soare și cu poze sau innorat și să urcăm mai bine. La un moment dat ne oprim și ne întindem pe iarbă. Puțini istoviți de drumul cu mașina și pantă, ne îndreptăm puțin spatele. Desagele cântăreau mult, chiar dacă redusesem totul la limita. În imediata apropiere o familie de marmote își fac de cap și se lasă fotografiate de aproape. Au o rețea de galerii bine gândită și ieseau de unde nu te aspteptai.
    Încă un hop și ieșim în Șaua Puha iar în 5 minute in Saua Scara. Până aici plătisem astăzi. Inspectăm refugiul nou făcut și într-adevăr este o bijuterie. In ambele se poate dormi, fiind în total, probabil, vreo 30 locuri. Doar noi și ciobanul de la stâna din vale eram deocamdată în zona. Vreo două ore mă bag la somn pentru ca nu prea dormisem, condusesem vreo 5 ore și plus alte 5 ore urcarea. Așa ca instant mă ia somnul. Imi prinde bine pentru a mă întrema pentru a doua zi. Însă la apus ieșim în sa și așteptăm o minune. Norii acopereau toate vârfurile și erau slabe șanse sa iasa ceva. Însă avem parte de puțin noroc. El coboară de sub nori și în retragerea avem parte de niște peisaje superbe. Ne mulțumim și cu atât, retrăgându-ne la somn. Pe seară au mai venit vreo trei persoane și mai stăm puțin de vorbă. Nu puteam sta mult că la prima oră voiam să o luăm din loc.
    Ne trezim la 5:30 și nu prea avem parte de soare, așa ca ne pregătim de plecare. Împachetăm totul, bem o cafea și pe creasta. Atmosferă umedă nu ne dădea un vibe bun. Știam Custura Saratii și pe piatră umedă nu e chiar cel mai indicat să o faci. Nu avem ce face, am intrat în horă, trebuie să jucăm.
    Urcăm pe Musceaua Scării și apoi mergem pe o culme largă, ca mai apoi să urcăm pe Vf Serbota. De aici începe adevărată provocare. Prima porțiune este cea mai periculoasă. În urmă cu nouă ani o ocolisem pentru ca avea gheață pe ea și nu aveam colțarii la noi. Sunt vreo două porțiuni urate prevăzute cu lanțuri atunci când le faci în coborâre. Ținând cont ca piatra este umedă și vibramul alunecă ca pe gheață, suntem foarte atenți. Din zona în care face conexiunea cu banda galbenă ce coboară în Căldarea Berbecilor găsim alte porțiuni expuse, însă ceva mai ușoare și cu ajutorul lanțurilor le depășim fără probleme. Chiar dacă aveam antrenament, toată treaba durează vreo 2 ore până pe Vf Custurii. Având si rucsacul greu, nu poți scoate mai puțin. După ce terminăm Custura, dăm și de alți participanți la traseu, de fapt el devine furnicar.
    Noi ne lăsăm în Șaua Cleopatrei și facem stânga pe vale. Ceață se ridică rareori, așa ca nu prea aveam motiv să ne ducem pe Negoiu. Nici nu îl pusesem în plan. Nu prea era nici timp, sus ar fi fost aglomerat, iar pe el am tot fost în ultimii ani. Așa ca îi dăm la vale deoarece ne presa timpul. Până la cabană cam două ore, iar până la Carieră cam o oră și jumătate. La care se adaugă o oră pe drumul rău până în Porumbacu. Cu o mașină mai joasă nu vă recomand să intrați pe el. Pe vale lumea urcă entuziasmată să cucerească vârful. Mulți sunt la prima experiență și se vede. Nu e rău ca oamenii fac sport și au astfel de ambiții. Chiar și în Bucegi m-am bucurat să văd foarte mulți oameni. Pe vale am mai fost, o știm și este impresionantă. Avem Acul Cleopatrei, Piatra Caprei, Cascada Saratii și multe alte formațiuni interesante. Oprim și noi frecvent pentru poze deși am destule din trecut.
    Scăpăm la un moment dat de pantă solicicitanta și mergem pe curba de nivel până intrăm în pădure, unde dăm de o serie de podețe cam șubrede ce necesită reparații în perioada următoare. La cabană nu zăbovim mult că, după cum spuneam, timpul ne presa. Cu siguranță, duminică fiind, orice drum spre Bucuresti va fi aglomerat. Cabană a suferit multe modificări în bine din ce am auzit. Ele se făceau de când am stat acum 4 ani într-o iarnă. Bineînțeles, și prețurile pe măsură. Din ce am observat cam peste tot prețurile au luat-o cam razna și mi se pare ca sunt cam mari pentru ce oferă România în momentul de față. Adică se apropie la prețuri de Italia sau Austria iar condițiile și veniturile oamenilor nu sunt încă nici la jumate. În fine, noi îi dăm la vale pe același drum pe care am urcat și nu voiam decât să ajungem la mașina. Se cam simțea oboseala și nu voiam decât să ne băgăm puțin în rău în apă rece. Urcăm în mașină și îi dăm la vale cu aceeași strângere de inimă când trebuie să trecem gropile mari ca nu cumva sa rămânem acolo. Recuperăm si cealaltă mașină și ii dăm pedala, dacă se poate spune așa, spre București. Urmează coșmarul șoferilor, Valea Prahovei. Desi nu am luat-o până la urmă pe acolo, ci pe Cheia tot tarziu am ajuns.