Arsita din Postavaru
Perioada 6 august 2017
Echipa: Florin, Ionut, Cristi
Traseu: Timisu de Jos – Valea Lamba Mare – Cabana Postavaru – Varful Postavaru – Crucuru Mare – Racadau – Brasov
Timp de mers: 8 ore
Marcaj: Timisu de Jos – Valea Lamba Mare 
, Poiana Ruia – Cabana Postavaru 
, Cabana Postavaru – Varful Postavaru , Cabana Postavaru – Crucuru Mare – Brasov 
Distanta: 20 km
Diferenta de nivel: 1166 m urcare, 1253 m coborare
Echipament: bocanci, ciorapi de vara – 3 perechi, pantaloni scurti – 2 perechi, pantaloni lungi, geaca softshell, bluza de corp – 1, tricou maneca scurta – 3, geaca de ploaie si vant, manusi, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa
Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Max elevation: 1764 m
Min elevation: 631 m
Total climbing: 1295 m
Total descent: -1382 m
Intr-o zi de duminica, pe o arsita ce iti turna plumb in ghete, am descoperit noi frumseti ale naturii. Pentru o zi de vara traseele din Postavaru se preteaza perfect. Pe ultima suta de metri am planificat tura, vremea data cu cateva zile in urma ne luase orice speranta de a face o drumetie. In scurt timp am reusit sa fac o echipa de trei persoane, destul de mult zic eu, avand in vedere ca ne-am hotarat sambata dupa amiaza.
Plecam din Bucuresti la prima ora cu trenul ticsit de oameni si cu putin noroc gasim 3 locuri. Pana in Timisu de Jos ai timp berechet sa tragi un pui de somn, ca trenurile noastre au doua viteze, incet si foarte incet. Ajungem in sfarsit in Gara Timisu de Sus si prin balarii intram pe un drum lung forestier salbatic pe care mergem vreo 45 de minute.
Inainte de a intra pe traseu, oprim la magazinul aflat chiar la inceputul lui, un magazin cu un miros greu, ce iti aducea minte de magazinele vechi din anii 90 din sate, aflate in fostele cooperative. Iesim din magazin si ne infingem in drumul forestier ce accede pe Valea Lamba Mare. Mergi ceva pana intri efectiv pe poteca de munte. La capatul lui ne echipam corespunzator, luam o o gustare mica si ceva dulce pentru a avea energie pe traseu. De aici traseu domol se termina si declivitatea ne va solicita bine. La inceput, traseul iti joaca feste, terenul accidentat si brusturetul mare ne pun la incercare abilitatile noastre de orientare. Iesim din incurcatura in scurt timp si incepem sa dam piept cu traseul abrupt. Daca cu panta eram obisnuiti in ultima vreme, avand cateva ture de anduranta la activ, caldura iti taia elanul. Era atat de cald incat imi doream sa merg numai prin padure. De cele mai multe ori imi doresc sa ies cat mai repede, sa mi se iveasca privelisti frumoase, insa acum nu imi doream decat o umbra cat mai deasa. Urcam lent, opream des, asta era ritmul care ti-l impunea arsita si panta.
Ajungem dupa vreo 3 ore la intersectia cu traseele ce vin din Brasov. Intalnim indicatoare dese si noi, pe semne ca s-a lucrat de curand la aspectul asta. De umbra ne mai bucuram putin, pentru ca in apropierea lacului iesim in bataia soarelui arzator. Apelez la crema de soare si ochelari, pe o asa vreme sunt mai mult decat utile. Incepem sa intalnim toti mai multi oameni, accesul facil dinspre Poiana Brasov cu ajutorul masinilor sau a instalatillor pe cablu ii ajuta pe multi sa ajunga aici. De la Cabana Postavaru in sus este un adevarat furnicar similar cu cel de la Babele, pantofarii cu cola in mana sunt la moda. Ne strecuram printre ei pentru a ajunge pe Varful Postavaru 1799 m. Pana pe varf, Postavaru nu prea iti ofera imagini spectaculoase, in mare parte mergi prin padure. Doar iesirile prin poieni iti mai incanta privirea. Piatra Mare ce se afla vizavi mi se pare mult mai spectaculos.
Coboram repede de pe varf, nu prea ai cum sa te bucuri de natura, aglomeratia, galagia te alunga imediat de aici. Mergem la cabana pentru a manca ceva gatit, mirosul de la urcare imi lasase apa in gura. Rupem o parte din timp pentru o bere si ceva de mancare, meritam dupa asa efort. La plecare norii negri se abatuse pe Postavaru, la cum aratau credeam ca ne va prinde o ploaie zdravana. Am decis sa coboram pe Crucuru Mare pentru a ocoli cumva ploaia. Metoda a functionat, nu ne-a atins niciun strop de ploaie, insa traseul ales era mai lung decat celelalte. La un moment dat urci si cobori varfurile Crucuru Mare, Varna, Racadau, intrebandu-te cand mai coboara traseul deoarece pana in Brasov mai erau vreo 600 m diferenta de nivel. Pe fondul oboselii traseul devine plictisitor, era a doua tura intr-o saptamana, dupa cea din Bucegi cand am urcat pe traseul de vara si am coborat pe Brana Caprelor.
Ajungem intr-un tarziu in Brasov, unde realizam ca mai avem putin timp pana la ultimul tren. Aglomeratia din gara era infernala, abia daca ne-a mai dat bilete, si alea fara loc. Avem noroc pentru a doua oara, ca pe scaunele care ne-am asezat nu a venit nimeni. Ajungem cu bine in Bucuresti la miezul noptii cu ceva intarziere, cum se poarta la noi.
Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.
