Vf Bora – Muntii Latoritei | Cascada Scorus – Muntii Capatanii
Perioada: 05 – 06 Iunie 2021
Trasee: ziua 1 Cabana Transalpina Lac – Valea Paraul de la Stana – Vf Mieru – Vf Stefanu – Vf Bora – Transalpina – Obarsia Lotrului – Cabana Transalpina Lac; ziua 2 Malaia – Valea Bucureasa Mare – Cascada Scorus
Marcaj: Cabana Transalpina Lac – Vf Bora – Transalpina – Obarsia Lotrului traseu nemarcat, Malaia – Bucureasa Mare – Cascada Scorus 
Timp de mers: ziua 1 – 10 ore cu pauze, ziua 2 – 2 ore dus -intors
Echipament: bocanci de iarna, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, mini – coltari, bete trekking, termos mancare.
Observatii: traseul este mediu ca dificultate; traseul prezinta probleme de orientare, nu exista marcaj. in prima parte traseul este dificil; traseul este recomandat celor cu experienta in traseele nemarcate cu bune cunostinte de orientare;
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
In aceasta tura am împușcat doi iepuri dintr-un foc, parcurgand doua trasee din doua masive diferite, Munții Latoriței si Munții Capatanii. Ne deplasam către Voineasa sau mai degrabă către Obârșia Lotrului, debarcând la Cabana Transalpina Lac. Fix de aici începea traseul nostru din prima zi. Pe hărțile vechi apare marcat cu punct albastru.
Așadar, ne înscriem pe Valea Pârâul de la Stana pe un drum forestier. In scurt timp se pierde, fiind un vechi drum de exploatare. Găsim tot mai greu o poteca pe care sa mergem si urcam pe unde credem noi ca e mai bine. Era clar ca nu vom avea o viața usoara. Pe firul vaii nu prea poți merge, pentru ca in multe locuri sunt copaci doborati. Ieșim la un moment dat la un drum forestier bun ce vine tot de unde am plecat noi, însă acesta făcea un ocol destul de mare. Aici luam o decizie neinspiranta si ne lăsam purtati de un drum ce se abate de la trackul nostru GPS. Suntem nevoiți sa ne repliem in traseu si o luam prin pădurea in care dam frecvent de petice de zapada. Ajunși in traseul nostru, continuam pe culme ieșind in golul alpin. De aici misiunea devine usoara, fiind ușor de dedus pe unde trebuie sa o luam. Ne îndreptam spre Vf Mieru Mare pe o panta domoala. Avansam vizibil mai ușor si oprim din cand pentru poze. Nu găsim niciun marcaj, masivul pare complet uitat de lume. Dupa Mieru Mare urmează Vf Ștefanu, loc din care facem racordul cu creasta. Pășim pe iarba uscata, intercalata cu porțiuni de zapada si branduse. Timpul este târziu in munții înalți, zapada inca domina peisajul. Ne-o confirma Parângul ce se iveste in toată splendoare dupa ce ajungem pe Ștefanu. Pana pe Bora (2055 m) nu mai era asa mult si intindem masa. Vârful cel mai inalt din acest masiv nu se bucura de o mare audiență, din ce vedeam pe harta, mare parte din el e dominat de jnepeni. Dupa 15 minute facute pana pe Bora, nu găsim nimic care sa ne indice altitudinea sau denumirea, niciun marcaj, niciun indicator.
Luam decizia de a ne lasa spre Transalpina si mai departe la Obârșia Lotrului. Mai aveam si varianta de a continua pe creasta pana la pârtii si sa ne lăsam la resort. Ambele variante aveau cam aceeași distanța, asa ca am ales-o pe prima. Ocolim punctul de belvedere pe care urcasem inainte si ne lăsam pe un picior in dreapta, ieșind ceva mai jos in sosea. Nu avem încotro si va trebui in multe locuri sa mergem pe asfalt. Șoseaua este închisă, însă unii mai fentează bariera si se avânta pana unde le permite zapada. La obârșie mâncam si continuam pe Valea Lotrului inca trei kilometri pana la pensiune. Ne-am încadrat bine in timp, doar ce se lasa seara.
A doua zi nu ne grabim sa plecam, aveam in plan doar cascada Scorus. Scoasă in atenția turistului nu de mult timp, unii spun ca ar fi cea mai mare cădere de apa. Pana nu e omologat lucrul asta, nu putem spune asa ceva. Deci, putin trecut de ora zece, din localitatea Malaia ne aventurăm pe Valea Bucureasa Mare, timp de o ora, pentru a vedea căderea impresionanta de apa. Eram in alt masiv, gustam putin din Munții Capatanii. Intram cu masina pana când drum devine impracticabil si ocolim prin dreapta pentru a intra pe firul vaii. Găsim un marcaj punct rosu sters si pășim atenți pe pietrele umede. Traversam podețe instabile făcute din lemne puse la întâmplare sau pe pietre alunecoase. Nu este chiar usor pentru cei care nu sunt obișnuiți cu traseele de munte. La un moment ne lăsam furați de firul vaii si ne dam seara ca nu am luat-o bine. Trebuia sa facem stanga si sa urcam pe o poteca bine evidențiata. In scurt dam de apa ce curge zgomotos de pe un perete înalt. Înțeleg ca ar măsura peste 100 de metri cu tot ce are deasupra căderii principale si ce mai e si dedesubt. Câteva poze si facem roata pe același traseu.
Ajunși la masina, oprim la terasa din padure pentru a lua masa si apoi ne ducem spre casa. Din cauza lipsei autostrazilor sau a drumurilor proaste nu poți face mai mult in doua zile, pentru ca mare parte din timp il faci pe drum.
