Pe custuri de Fagaras – Varful Ciortea
Perioada: 14 – 15 August 2020
Traseu: Gura Jibrii – Cabana Suru – Saua Suru – Vf Budislavu – Lacul Avrig – Vf Ciortea Est – Scara – Cabana Barcaciu – Gura Jibrii
Marcaj:Gura Jibrii – Cabana Suru 
, Cabana Suru – Saua Suru 
, Saua Suru – Lacul Avrig – Curmatura de vest a Garbovei 
, Cumatura de Vest a Garbovei – Varful Ciortea- Curmatura de Est a Garbovei – Culmea Scara – Cabana Barcaciu – Gura Jibrii 
,
Timp efectiv de mers: 6 ore (timpul nu include pauze)
Cazare: cort langa Cabana Suru
Echipament: bocanci drumetie, ciorapi – 2 perechi, , pantaloni softshell, bluza de corp – 1, tricou cu maneca scurta – 1, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, cort, sac de dormit de vara, saltea
Scurta descriere: am plecat de la Gura Jibrii, la 10 km de orasul Avrig si cu 4 km inainte de Poiana Neamtului. Pe un drum forestier am serpuit timp de 2 ore si 30 minute, urcand pe final intr-o panta accentuata pana la Cabana Suru. De aici, a doua zi, am plecat spre creasta Fagarasilor prin caldare pe traseul marcat cu triunghi rosu. Iesiti in creasta, in Saua Suru, am tinut creasta pana in Saua Garbovei de Vest pe o ploaie usoara. La inceput pe o poteca prietenoasa, apoi pe una accidentata si umeda pe care pasim cu mare atentie. Din creasta ne abatem spre sud si urmam traseul cruce rosie pentru a ajunge pe Varful Ciortea. Pe o poteca slab conturata si marcata gonim spre muchia accidentata fara a vedea mare lucru prin ceata densa. Atingem varful dupa 45 de minute si facem cale intoarsa in sa, de unde ne continuam drumul spre Cabana Barcaciu. Pe creasta pana in Saua Garbovei de Est, dupa care facem stanga pe langa Varful Scara urmand o poteca friabila pana ajungem pe culmea din ce in ce mai domoala. Ajunsi la cabana Barcaciu, veche s trecuta de timp, ne continuam traseul pe acelasi marcaj, cruce rosie pana la Gura Jibrii.
Observatii: traseul este dificile intre Lacul Avrig si Varful Ciortea, prezinta portiuni accidentate, expuse, prezinta probleme de orientare
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Auzisem lucruri frumoase despre Vârfurile Ciortea, cum ca ar fi unele dintre cele mai frumoase varfuri din Masivul Fagaras. Vârfurile sunt situate in creasta estica, deasupra Lacului Avrig, accesibile de la cele doua cabane aflate pe partea nordica a masivului, Suru si Bărcaciu. In trecut traseul de creasta marcat cică ar fi trecut pe aici, însă din cauza terenului accidentat s-a renunțat la aceasta varianta si s-a optat pentru cea din prezent, pe la lac, in care ai de coborât si urcat o diferența destul de mare de nivel.
Plecam de la Gura Jibrii, loc in care lăsam masina, spre Cabana Suru. Pe drumul forestier serpuim câteva ceasuri, apoi luam cu asalt panta asidua pana la cabana. Prima zi era ceva mai lejera, aici aveam de gând sa înnoptăm. Din nefericire vremea nu se arată foarte buna pentru următoarea zi, degeaba am așteptat noi pana in ultima clipa ca se va schimba in bine. Noaptea nu a fost una relaxanta din cauza celor veniti la cabana sa petreacă, asa e la noi, asa înțeleg unii muntele.
A doua zi strângem corturile si o luam spre înalturile Făgărașilor. Vremea este mohorâtă, abia ce dăduse o bura de ploaie, însă noi nu lăsam si pornim spre creasta. Intram ușor in ritm pe traseul marcat cu triunghi rosu, prin caldare si ieșim in 2 ore in Saua Suru. Traseul este ușor vara, doar pe ultima porțiune panta ia ceva proporții.
Din sa intram pe banda rosie, marcaj specific traseului de creasta si pe sub Vârful Suru ne îndreptam spre Vârful Budislavu. Poteca este prietenoasa, avansând ușor. Norii dau navala cu mare viteza dinspre sud si previziunile se adevereau. Picăturile de ploaie își fac simțită prezenta si suntem nevoiți sa ne echipam de ploaie. Totuși nu se întețește chiar asa rau si nici alte fenomene nu sunt prezente. Continuam prin ceata densa fara nicio o speranța ca vom mai face creasta zimtata a Ciortei. Din când in când atmosfera se mai deschide, dându-ne mici speranțe macar pentru Vârful Ciortea principal (est), varf ce poate fi abordat pe traseul marcat cu cruce rosie ce vine de la Cabana Bărcaciu. Dar nu dupa mult timp ploaia își face din nou apariția cu o intensitate mai mare si trebuia sa ne mulțumim sa ajungem la cabana fara mari dificultati.
Ajunși in Saua Lacului, norii se mai risipesc, creasta își arată splendoarea, la fel si lacul. Intr-adevăr merita efortul de a veni pana aici. Mici speranțe se renasc dupa ce coboram la lac. A continua pe creasta nici nu se punea problema, însă varianta marcată intra din nou in calcul. Mâncam in fuga ceva la lac si urcam spre creasta. Poteca devine din ce in ce mai accidentata, cu zone in care ar fi trebuit sa fie niște lanțuri, doar stâlpii au mai rămas. Pășim atenți pentru ca aveam ceva greutate in spate si parca devenea tot mai greu. La intersecția cu traseul mentionat ceva mai sus ne hotărâm sa urcam pe varf, desi ceata acaparase din nou peisajul. Lăsam rucsacurile intr-un loc mai ferit si urcam istoviți si secătuiti de ceata si de stropii de ploaie. Începea sa se simtă lipsa odihnei, rucsacul greu si vremea potrivnică, dar noi nu ne-am lasat. Cu greu dibuim poteca, marcajul este rar si sters in unele locuri, iar terenul devine accidentat, piatra umeda fiind un impediment de luat serios in seama. Il dovedim dupa 45 de minute, printr-o ceata densa ce nu vrea deloc sa ne lase. Doar poza cu tăblia marcate ne mai bucura putin.
Facem cale întoarsă in scurt timp pentru a ne recupera desagele si pentru a ne continua traseul. Mâncam din nou pe apucate pe stânca umeda, corpul avea nevoie de energie pentru ca mai aveam distanța lunga pana la masina. Chiar daca vremea era închisă, ploua sporadic. O ploaie torentiala, cum era anunțată, ne-ar fi îngreunat si mai mult misiunea.
Reintram pe banda rosie pe o poteca in continuare accidentata, trecând de Vârful Gârbova. Adidașii mei clipoceau de atâta apa luata de pe iarba îmbibată. Goretexul mai era doar cu numele, doar reclama este de el. Cam dupa doi ani orice încălțare cedează indiferent cu ce ii dai sau ii speli. Ținem creasta pana la un moment dat când facem stanga pe lângă Vârful Scara. Norii se mai risipesc când pierdeam din altitudine si ne uitam cu jind la ce priveliște ar fi trebuit sa avem pe o vreme frumoasa. Știm de acum 5 ani când intr-o toamna târzie veneam in zona sa facem Custura Saratii intr-un periplu de 13 ore ce includea si Vârful Negoiu.
Ajungem la cabana mai târziu decât preconizasem noi si dupa ce bem un ceai si o afinata ne lăsam la vale. Traseul il știm, nu-i mai acordam mare atenție si in scurt timp suntem in drumul forestier. Pana la masina disparuse tot cheful si se instalase bine oboseala. Nu mai suportam nici rucsacul greu si abia așteptam sa vad masina.
Când aproape sa se intunece ajungem, dupa 11 ore 30 minute efective de mers încheiem a doua zi in Masivul Fagaras.
