Perioada: 20 August 2026

Traseu: Gura Haitii – Poiana Izvoarelor – Coada Pietrosului – Vf Pietrosul Calimanilor – Vf Negoiu Unguresc – Cariera de sulf

Marcaj: Gura Haitii – Izvorul Haitii – Poiana Izvoarelor Poiana Izvoarelor – Coada Pietrosului Coada Pietrosului – Vf Pietrosul – Vf Negoiu Unguresc Vf Negoiu Unguresc – Cariera

Timp de mers: 7 ore dus – intors, 30 minute pauza

Echipament: pantofi sport, ciorapi – 1 perechi, pantaloni lungi softshell – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking..

Observatii: traseul marcat cu cruce rosie prin Poiana Izvoarelor este salbatic si in partea superioara poate prezenta probleme de orientare; traseul este frecventat de animale salbatice (ursi)

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca traseul

     Aventura continuă în Munții Călimani. Facand o paranteza, mai corect ar fi Muntii Calimanului daca ne luam dupa studiul lui Traian Naum si Emil Butnaru din 1989, dar probabil s-a adoptat aceasta varianta dupa forma de plural. Asadar, după turele din Retezat, Cheile Vălișoarei, Cheile Turzii, continui turneul si îmi mut reședință lângă lacul Colibița.
     Mă bucur de o priveliște frumoasă campând chiar pe marginea lacului la Cabana Sculptor. În următoarea zi planul era să urc pe Pietrosul Calimanilor. Mai toate traseele sunt lungi și dacă nu ai o mașină cu garda înaltă, cam greu să ajungi cât mai aproape de vârf. Prin urmare, strâng calabalacul și mă duc spre Gura Haitii pentru a aborda vârful pe traseul marcat cu cruce roșie ce ajunge la Coada Pietrosului. Pregătirea fizică este decentă, așa ca nimic nu-mi stă în cale, deși timpul este descurajant. Vreo 4 ore doar până la Coadă Pietrosului și încă o oră și ceva până pe vârf.
     Las mașina lângă barieră alături de alte mașini. Mă gândeam eu ca am cu cine să merg, ca nu sunt singurul. Dar de unde, toată lumea mergea la 12 Apostoli. În scurt timp rămân singur și intru în pădurea întunecată pe drumul forestier lung de vreo 7-8 km. Drumul este bun, poți merge cu orice mașină, dar are barieră si poți rămâne blocat, iar pe traseu găsești mașini cu lemne peste care nu poți trece. Gonesc ca un nebun, să termin cat mai repede drumul. Dau și de excremente de urs ceea nu mi oferă un confort mental foarte bun. Singurii oameni sunt muncitorii forestieri.
     Ajung la Izvorul Haitii și nu departe dau și de cabana muncitorilor. De aici drumul urcă într-o pantă susținută și mai apoi iese pe cursul râului in dreapta, pentru aici avem confluenta a doua vai. Mai precis, am inceput pe Valea Haitii, am continuat pe Valea Tarnitei, ca mai apoi sa ne lasam in dreapta pe un alt afluent ce ne scoate in poiana. Fluier frecvent cu scula din dotarea rucsacului și ies într-un final în golul alpin in Poiana Izvoarelor. De aici fac dreapta pe o potecă bine conturată marcata si cu punct rosu, apoi mă racordez cu traseu banda albastră la Monumentul Eroilor din Grui. Încă puțin și încep panta asiduă unde avem și culoarul de avalansa. Nu am înțeles exact unde au fost surprinși în urmă cu câțiva ani de avalanșă cei de la salvamont, dar condiții sunt. Urc și aici în forță și sunt la coadă.
    Ultima porțiune o devorez cu aceeași sete și după nici 4 ore de la start sunt pe cel mai înalt vârf al Calimanului. Mă rugam pe drum să găsesc pe cineva pe vârf care să vină de la carieră de sulf, ca sa nu fiu nevoit să cobor pe același traseu. Chiar când ajung pe vârf, vin două persoane și spre norocul meu pot coborî cu ei. Din spatele meu vin alte două persoane cărora nici lor nu prea le-a dat mare siguranță traseul. Ba chiar și cu cei cu care m-am întâlnit pe vârf, în prima fază au venit cu mașina până la Izvorul Haitii și au ales să se întoarcă și să urce pe la cariera. Dacă aș mai fi stat vreo 20 minute, as fi avut companie. Nu e prima oară când urc singur, însă acest masiv chiar este sălbatic. În anumite locuri este bine să îți faci simțită prezența. 
     Așadar ne îndreptăm spre cariera lejer. Acum ca aveam cu cine să cobor, timp era destul. Puteam admira împrejurimile. Ne îndreptăm spre Negoiu Unguresc, apoi ne lăsăm în stânga pe un drum accidentat. Deși pare aproape, traseul te solicita un pic. Tot faci vreo 3 ore. Ieșim pe o platformă, de unde avem un indicator nou marcat cu cruce albastră care ne coboară pe o potecă chiar în parcare. Drumul care coboară în Gura Haitii îl poți face dacă ai o mașină înaltă, el are vreo 12 km. Plus ca pe traseu dai frecvent de taietorii de lemne. Cu atenție poți urca, dar fiecare în funcție de cât de mult ține la mașina. Mi s-a părut mai bun traseul de pe Valea Tarnitei.
    Deci, după un mers lejer, trecem de indicatoarele care ne îndrumă la cariera, la Cabana Retitis sau refugiu și ajungem pe platforma unde avem un punct de belevedere și din care indicatorul ne zice ca ar mai fi vreo 35 de minute până la parcare. Descindem și ultima porțiune și aventura se încheie. Un traseu frumos, de aproape 8 ore, bineînțeles in care intra si câteva pauze.
    În concluzie, dacă aveți de gând sa explorați acest masiv, trebuie să țineți cont de sălbăticie lui, în special daca veniți singuri.