Ger de Ciucas – Vf Ciucas
Perioada: 08 Februarie 2020
Traseu: Cheia (DN1A) – Cabana Muntele Rosu – Valea Berii – Cabana Ciucas – Varful Ciucas – Cabana Ciucas – Valea Berii – DN1A
Marcaj: Cheia – Muntele Rosu – Cabana Ciucas 
, Cabana Ciucas – Varful Ciucas 
, Cabana Ciucas – Valea Berii – Fabrica de Apa 
.
Timp de mers: 7 ore 30 minute
Echipament: bocanci drumetie, ciorapi – 2 perechi, , pantaloni softshell, bluza de corp – 1, tricou cu maneca scurta – 1, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1.
Observatii: traseul este usor pana la Cabana Ciucas, intre Cabana Ciucas si Varful Ciucas traseul poate fi dificil datorita zapezii acumulate, pe unele portiuni se poate aluneca usor.
Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Anul trecut nu am prea călcat prin Ciucas. La câte ture facem anual, doar o singura data am ajuns si era momentul sa-i facem o vizita. Lăsam masina la intrare pe drumul ce urca la Cabana Muntele Rosu si o luam energic in sus. Pe un strat de zapada de câțiva centimetri facem o ora si ceva.
Aici nu stam deloc, cabana fiind închisă de ceva timp, doar la Silva se vede ceva mișcare. Prin dreapta cabanei intram in padure si urmam traseul banda galbena pana ce ieșim in Valea Berii, in apropierea Fântânii lui Ioan Nicolae. Zapada prin padure este destul de mare, însă avem noroc de câteva urme făcute de cineva nu cu mult timp înaintea noastră. Pe Valea Berii traseul este ușor, mai ales ca pe aici se dezăpezește cu lama. Gerul se simte pe măsura ce urcam, astăzi se anunțase multe grade cu minus. Ajunși la cabana, luam o pauza. Nu mâncam foarte mult pentru ca avem de gând sa urcam si pe varf. Astăzi aveam noroc fata de acum doi ani când am mers prin ceata fara a vedea nimic. Pe traseu mișuna multa lume, când in sus, când in jos. Zapada nu este stabilă si in unele locuri necesita atenție, ajuntându-ne de bete. Aveam colțari, însă nu i-am folosit.
Pe varf ajungem dupa o ora si jumătate de la cabana. Credeam ca il dovedim mai repede, dar in unele locuri zapada era mare. Cu cat înaintam in altitudine cu atât scădea si mercurul in termometre. Coroborat cu vantul, cred ca erau sub -20 de grade. Pe varf stam cat sa facem poze si apoi ne lăsam la vale pe unde am venit. Pe asa frig si vant nici nu aveai cum sa stai mult. La cabana luam din o pauza lunga de masa. Nu prea ne mai venea sa ne dam la vale, se instalase si o usoara oboseala, iar gandul de a trece din nou culmea spre Cabana Muntele Rosu nu imi suradea. Asa ca decidem sa coboram pe Valea Berii pana la drumul national, apoi sa mergem pe el pana la masina. Chiar daca aveam un kilometru in plus, traseul era mai usor. Plus ca se lasa si noaptea cand incepeam noi sa coboram.
Deci, dupa un mic rasfat la cabana, ne lasam la vale ajutati de betele de trekking. Panta in prima parte a coborarii este destul de inclinata. Noi si inca un grup avem acelasi traseu la lumina frontalei. Ne miscam bine pana jos si nu mai aveam decat traseul pe marginea soselei pe care, din cand in cand, tirurile ne umpleau de tarana. Ajungem pe la 19:00 la masina si o luam spre casa.
Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.
