Culmea Pricopanului si Dealul Consul, Muntii Macin
Perioada: 15 Mai 2026
Trasee: ziua 1 Biserica Izvorul Tamaduirii – Vf Caramalau – Vf Vraju – Sulucu Mare – Pietrele lui Teo – biserica Izvorul Tamaduirii, ziua 2 DN22F – Vf Consulul Mic – Vf Consulul Mare – DJ229
Marcaj: Culmea Pricopanului 
Dealul Consul 
Timp de mers: ziua 1 5 ore cu pauze, ziua 2 3 ore cu pauze lungi
Echipament: pantofi sport, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi softshell – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking..
Observatii: traeele sunt usoare si nu prezinta portiuni dificile; pot fi probleme de orientare;
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Primăvara este ideală pentru a parcurge trasee din Munții Măcin, mai ales in luna mai. Temperatura este ideală, culorile pun stăpânire pe Dobrogea datorită florei iar păsările își fac simțită prezența la orice pas. Fiind în zona acum doi ani, adică în Delta, am dat o fugă și am parcurs traseul pe malul lacului Iacobdeal. Însă a fost ceva rapid, nu am stat mult în zona. Un traseu în adevăratul sens nu mai făcusem un de vreo 5 ani în zona, așa ca ne întoarcem iar pe aceste meleaguri. Prima țintă, Culmea Pricopanului, pe care am mai parcurs-o și în trecut. Din București, drumul este mai scurt față de acum câțiva ani când trebuia să treci Dunărea cu bacul. Podul construit scade timpul sub 4 ore și dacă e și o zi din timpul săptămânii s-ar putea să dai vreo 3 ore și ceva.
Așadar, ajunși în Greci, ne cazăm la Bujorul Dobrogean și mergem spre Biserica Izvorul Tămăduirii pentru a intra pe traseul marcat cu banda albastră. Temperatura este perfectă, așa ca ca nu ne rămâne decât să ne echipăm de un traseu ușor și să îi dăm la deal. În prima fază, aveam de gând să campăm la cort aici, dar până la urmă am convenit să luăm o cazare. Prima țintă, Fântâna de Leac, unde izvorul părea să nu aibă apă bună de băut. Imediat ieșim în gol după o scurtă pădurice și apoi ieșim în culme. Urcăm pe Caramalau, apoi luam la rând toate vârfurile. De la vârful Vraju ne lăsăm direct printre stânci în șaua adâncă și nu mai ocolim prin dreapta. După ce am coborât cateva sute de metri, urcam spre vârfurile Piatra Raioasa, Sulucu Mic si Mare, luand des pauze de poze. Avem flori, vizibilitate bună și timp berechet. Traseul este scurt și nu implică mare efort.
De pe ultimul vârf ne lăsăm în dreapta, iar prin pădure ne bucurăm de concertul dat de păsări. Terapie, nu alta. Ne lăsăm în stânga la Pietrele lui Teo, părăsind marcajul și apoi ne conectăm cu el mai jos. Traseul se apropie de final, dar avem de făcut drumul pe sub munte până la mașină. Deși părea a fi anost, găsesc multe păsări de care se bucură obiectivul meu luat de ceva de timp, dar care nu prea l-am folosit. Dacă în pădure e greu să prinzi păsări și poziție bună, aici era locul ideal. Așa ca pierd ceva timp cu ele. Seara se lasă ușor, așa ca mergem la cazare. Era de treabă în zona, cu macii abia înfloriți, cu alte păsări curioase sau apusul, însă eram cam obosiți și flămânzi. Mergem și mâncăm, apoi la cazare. Câte să faci într-o zi.
A doua zi aveam în plan Dealul Consul. Tot auzisem de el în ultimul timp și am zis să vedem ce e acolo. Mergem spre Izvoarele vreo 40 minute, apoi facem dreapta și imediat găsim parcarea. Lăsăm aici o mașină și ne întoarcem spre Izvoarele și cu vreo 2 km înainte lăsam cealaltă mașină și începem traseul. Adică vom urca întâi pe Consulul Mic. Sunt și aici câteva locuri de parcare, iar cine e mai curajos mai poate înainte cu mașina dacă are garda înaltă și nu ține la ea. Începem traseul și îi dăm în sus pe o pantă ușor accentuată. Nu băgăm de seamă ca un indicator ne zice să o luăm în sus și ne trezim lângă o stână în lătratul câtorva patrupezi. Ne dăm seama ca am luat căi greșite și reintrăm pe traseu. În spate ni se ivesc peisaje galbene și verzi, rapita fiind in apogeu.
Traseul este ușor și-l devoram rapid. Avem noroc să mai întâlnim și alte persoane cu care vorbim pe traseu până ajungem la bujori. Ajungem pe primul varf, apoi ne lăsăm în sa și începem urcarea pe Consulul Mare. Când să ajungem pe el, în partea dreaptă, zărim bujorii. Nu sunt așa mulți, câteva pâlcuri, dar merită făcut traseul. Zăbovim vreo 30 minute și continuăm spre vârf, din care ne lăsăm abrupt la vale. Desi nu este mare înălțime, traseul este presărat cu stânci fărâmate pentru care trebuie să ai grijă dacă sunt umede sau nu ai încălțăminte adecvată.
Îl terminăm devreme și mergem să recuperăm și cealaltă mașină. În Izvoarele găsim un punct gastronomic grecesc unde mâncăm bine și apoi plecam spre București. De data asta ne întoarcem pe alt drum, adică pe la Vadul Oii. Ne îndepărtasem de Greci și din Izvoarele era mai scurt pe autostradă A2.
