Câinii de la stana reprezintă o amenințare destul de mare pentru montaniarzii ce se perinda pe traseele montane de la noi din țara. Au fost multe cazuri in care câinii au atacat oamenii care s-au apropiat de turmele de oi sau de stane. Subiectul este unul delicat pentru ca stânele își iau din ce in ce mai multi caini pentru a-si apara oile de fiarele sălbatice care le ataca deseori. A fost dezbătut in anii din urma, fiind chiar un protest in fata guvernului pe tema asta. Pe Valea Bandei, îmi povestea un cioban, ca ursul i-a mâncat 60 de oi in vara anului 2020. Oarecum sunt îndreptățiți sa aibă atâția caini pentru a-si apara stânele, dar trebuie sa fie foarte atenti când vad turiști pentru a interveni sa nu sara pe ei, mai ales ca unele stane se afla pe lângă potecile turistice. Am fost si noi in astfel de situații si vom povesti in continuare ce am învățat din experiențele noastre si cum procedam. Trebuie sa mentinonam inca de la inceput, ca nu întotdeauna pot funcționa sfaturile date de noi si situațiile pot sa difere, animalul este imprevizibil.
        In Munții Rodnei, in Saua Batrana, lăsam rucsacul din spate si betele, si ma duceam spre izvor sa iau apa. In scurt timp am dat de o turma de oi pe care nu o văzusem si cainii agresivi au sărit pe mine. Neavând nimic la mine, erau cat pe ce sa ma înșface. Ma duceam spre ei si prezentam o amenințare pentru turma de oi. Norocul meu a fost ca a sărit ciobanul imediat si i-a potolit. Zicea ca e bine sa ai mereu bete de trekking la tine, ca sa te poți apara cu ele. Probabil stie ce zice pentru ca ii cunoaște.
       Pana a povesti alt caz, un lucru important este ca nu trebuie sa intram in panica intr-o astfel de situație. John Hudson spunea in cartea sa, Lectii de supraviețurire in conditii extreme, ca cel mai important este, atunci când ne aflam intr-o situație limita, sa știm sa reacționam cu calm pentru a lua cea mai buna decizie. Multe accidente sau situații dificile au la baza lipsa concentrării si panica. Bineînțeles, pentru a avea stăpânire de sine contează foarte mult experienta.
       In Leaota, pe culme, traseul nostru se intersecta cu o turma de oi. Câinii ne-au simțit si veneau spre noi. Nu mai aveam cum sa ii evitam, asa ca ne-am asezat pe o piatra si ii așteptam. Văzând ca nu prezintăm un pericol, s-au domolit si in scurt timp i-am ademenit cu cate ceva de mancare.
         In Munții Rodnei sau Masivul Parang am văzut oile de la distanța si am luat decizia a sta pe loc pentru a trece turma de oi. Aveam destul timp la dispoziție si metoda a funcționat.
        In Muntii Rodnei sau Leaota traseul nostru trecea pe lângă stana, iar câinii ne-au simțit de la mare distanța. Ciobanii au strigat la noi sa ocolim zona, ceea ce am si facut. Am luat-o pe unde am crezut noi ca ne putem replia in scurt timp in traseu fara a-i deranja pe dulăi. Un alt sfat, pe care il consideram bun, este ca, atunci când știm ca mergem pe munte, sa consultam o harta. Pe majoritatea hărților apar si stânele, astfel, le putem evita.
        In Masivul Piule, obositi fiind, nu ne-am dat seama ca am ajuns langa o stana pe care cainii o pazeau strasnic. Ne-am retras usor, deviind putin de la traseu si am trecut cu brio momentul.
      In Munții Fagaras, când urcam pe Museteica, nu ne mai așteptam sa găsim oi pe munte, toamna fiind. Trecem liniștiti de stana si, dupa ceva timp, surpriza. Câinii erau gata sa sara pe noi. Fiind mulți, am bătut in retragere, departandu-ne la ceva distanța. Așadar, in zone mai putin umblate este esențial sa fim câți mai mulți. Pe trasee nemarcate, in munți precum Leaota, Siriu, Rodnei etc, echipa trebue sa fie mai numeroasa.
     Pe piata sunt dispozitive care sunt promovate ca ar tine la distanța câinii atunci când acționăm un buton. Nu am folosit si nu știu cat de eficiente sunt. Am inteles ca cei care sunt surzi nu ar simți nimic.
       Unii folosesc petarde, însă nici in acest caz nu știu cat eficiente sunt. In Piule, unul dintre noi avea la el, dar pana le-ar fi scos, ne-ar fi mâncat câinii cu totul. A doua zi le-am încercat si multe din ele nici nu pocneau. Iar unele abia scoteau un mic zgomot. In timp, ele trag umezeala si nu mai bubuie. Si intr-un spațiu atât de vast iti trebuie ceva care sa se audă tare, nu din acelea mici.
      Cum am spus la inceput, nu știu daca aceste metode funcționează mereu, însă un lucru este cert. Trebuie sa evitam întâlnirea cat de mult putem si batem in retragere, nicidecum sa ii asmuțim si sa ne ducem spre ei crezând ca suntem războinici. Sunt stane care au câte 10 caini, unii de talie mare, carora cu greu le-am putea face fata.
      In concluzie: nu intrati in panica; așteptați sa vina ciobanul; nu mergeti spre stane daca auziți câinii lătrând; ocoliți stânele; așteptați, daca aveți timp, sa treacă din poteca sau stati pe loc, calmi, sa vedeți cum reacționează in cazul in care nu mai aveți cum sa evitați; retrageți-va ușor daca ați ajuns lângă stana fara sa va dați seama; luați tot timpul cu voi bete de trekking;