Culmea Zamora, Muntii Baiului

Perioada: 19 Octombrie 2025

Traseu: Azuga – Popasul Uriasilor – Vf Urechea – Baiutu – Zamora – Busteni

Marcaj: Azuga – Urechea Urechea – Baiutu – Zamora – Busteni

Timp de mers: 5 ore 30 minute

Echipament: bocanci trei sezoane, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking

Observatii: Traseul este usor si nu prezinta portiuni tehnice. Daca avem ceata, pot fi probleme de orientare

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Suntem in mijlocul toamnei și a lui Octombrie, exact atunci cand frunzele încep sa dea muntelui multa culoare. Dupa o perioada instabila in care am stat departe de munte, era musai sa facem o drumetie. Chiar daca am fost de multe ori pe aceste trasee, am zis ca Baiului este ideal pentru fotografie de toamna. Nici fizic nu stăteam prea bine, asa ca alegem un traseu clasic ce nu necesita mare efort. In ultimii ani am avut temperaturi bune în aceasta perioada și mergea chiar sa faci creasta Făgărașului, pe care o aveam in plan anul acesta, insa vremea nu ne-a permis. Iarna da o lupta apriga cu toamna la altitudine si vrea sa se instaleze pentru multe luni de acum încolo, stricandu-ne astfel planurile. Nu ca nu am putea merge si iarna, dar acolo lucrurile se schimba.
Asadar, ne multumim cu ceea ce putem face intr-o zi și plecam spre Azuga. De data asta luam trenul, este mai fiabil de Valea Prahovei. Sunt surprins sa vad ca se mai schimba lucrurile și gasim conditii bune. Au apărut trenuri noi, multe vagoane au fost recondiționate și pare ca mergem in directia buna. Apar usor usor și autostrăzi, permițându-ne sa ajungem mult mai repede spre directia dorita. Din gara Azuga, traversam DN-ul și mergem putin spre Busteni, de unde facem stanga. Intram in padurea colorata și ne luptam cu panta. Dupa o luna de pauza, încă aveam energie și nimic nu ne împiedica sa urcam in forta pana la un moment dat, cand dam de câteva doboraturi ce trebuie ocolite. Fotografiem tot ce se poate pana cand intram in ceata. Bucegiul alb se ivea rareori printr-o cate o fereastra de nori, dar nu dupa așteptările noastre.
Iesiti din padure, ne asteapta o ceata densa și un vant tăios. Punem capul in pământ si-i dam la deal în speranța ca vom iesi peste nori. Nicidecum, suntem nevoiti sa orbecaim, urcand varfurile Urechea si Dutca. Vazand ca nu avem nicio șansă, renuntam in a mai urca pe Cazacu sau Baiutu, pentru ca urcam degeaba. Aveam parte de același tratament.
Ne lasam la vale pe Zamora după ce mancam aciuati sub o culme pentru a evita vantul. Fara a zabovi prea mult. Ne lasam catinel pe culme și, pe masura ce pierdem din altitudine, ceata se mai rarefiaza. Avem noroc măcar aici. Ajunsi la stana, ne putem bucura de pădurea multicolora și de Bucegiul alb care iese cu sfiala din nori. Poposim câteva clipe în zona, apoi ii dam la vale pe drumul noroios frământat de ATV-uri. Iesim in Busteni și nu ne ramane decât sa plecam spre București.