PERIOADA: 08 Noiembrie 2018

---

Traseu: Busteni (Castel Cantacuzino) – Culmea Zamora – Varful Baiutu – Varful Dutca – Valea Fetei – Busteni (Castelul Cantacuzino)

Marcaj:  Busteni – Culmea Zamora – Varful Baiutu , Varful Baiutu – Varfu Dutca , Varful Dutca – Valea Fetei – Busteni nemarcat

Timp de mers: 7 ore

Surse de apa: nu exista apa pe traseu

---

Echipament: bocanci de munte, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, pantaloni softshell, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca softshel- 2, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1. 

---

Observatii: traseele sunt medii ca dificultate, nu prezinta portiuni tehnice. Traseul de pe Varful Dutca pe Valea Fetei prezinta probleme de orientare, mai ales la intrarea in padure si nu este recomandat in timpul ploilor torentiale.   

Pentru orientare folositi track-ul GPS 

     Patru zile au trecut de la ultima escapada pe munte, si iata-ne din nou evadați dintre blocurile gri ale orașelor pe culmile Carpaților. Astăzi venise iarasi rândul Muntior Baiului, munti ce i-am explorat si la inceput de Octombrie. Toamna este anotimpul ideal pentru acest masiv,  turmele de oi coboară, scăpând de pericolul de a fi atacati de câini. Trecem calea ferată si urcam pana la Castelul Cantacuzino, unde lăsam masina. Încropisem un traseu repede, cu plecare si sosire in Busteni, la urcare pe marcat, la coborâre pe nemarcat.
      De la castel urmam traseul cruce rosie ce urca pe Culmea Zamora. Mergem îndelung pe un drum forestier lejer pana ieșim din padure pentru a ne înscrie pe culme. Tura de astăzi era menită sa ne relaxeze dupa tura in forța pe Padinile din Crai. Însă aveam si aici de urcat vreo 900 de metri diferența de nivel.
    Debarcam la prima stana, unde luam o pauza lunga. Inspectam putin zona si ne intindem pe bancile aflate in imediata apropiere, gustand din briosa si chiftelutele din rucsac. Ce bine era la soare, sa iei masa cu Bucegiul strălucind in fata ta este divin. Aveam parte de inc-o zi splendita de drumetie. Pana aici traseul a fost prietenos, fara mari eforturi depuse.
Plecati de la stana, incepem sa urcam panta ce se amplica din ce in ce mai mult. Oboseala ultimelor zile se simțea in picioarele mele, nu mai aveam același aplomb. Facem uz de suplimente alimentar, un Izostar, o guma energizantă, dar parca tot nu eram in forma maxima. Urcam in orice caz destul de ușor. Mergeam in tricou desi in Busteni frigul pătrunzător ma obligase sa scot manusile. Pe semne ca vremea era mult mai buna la altitudini mai mari. Nici in București nu era mai bine de dimineața. Ne apropiem de stana a doua pe care o vedem de la depărtare. Avem surpriza sa auzim câini, stana părea bine întreținută si probabil era inca locuita.
    Un ultim efort depus si suntem pe Vârful Baiutul. Vremea superba ne permitea sa privim in depărtări spre toate masivele montane, Bucegiul, Piatra Mare, Postavaru se scăldau in soare. A doua pauza o luam pe varf. Înfulecam ce ne-a ramas, iar apoi ne vedem de drum. O luam spre Vârful Dutca de unde trebuia sa ne lăsam in Valea Fetei. In scurt timp părăsim traseul cruce rosie ce duce In Traisteni pe la Lacul Orjogoaia. Analizam putin situația pentru iarna. El merge pe sub Vârful Urechea, ceea cel face vulnerabil la avalanse. Culmea înaltă este varianta optima atunci când ninsorile imbraca masivul in straie albe.
      Din Vf Dutca părăsim si traseul de creasta marcată cu banda rosie. De aici mergem pe nemarcat. Pe o poteca vizibila coboram la stana zdrențuită departe de luxul, sa zic asa, de la cea de pe Zamora. Traseul este in nota celorlalte din Baiului, culmi domoale, drumuri forestiere largi si cu o stana la marginea padurii. De la stana ne lăsam in vale prin padure pe unde credem noi ca e mai bine. Greu sa găsești o poteca prin stratul gros de frunze si crengile ce trosneau sub talpile noastre. La un moment dat dam de un drum forestier ravenat si mergem pana pe firul vaii. Pe cursul râului continuam pe partea dreapta unde găsim un drum neumblat de ceva timp. Gasim drumul principal si ne ținem de el. Valea este întunecată si rece. Ocolim când si când noroiul facut de cei care taie lemnul in zona. Mergeam relativ repede, ziua este scurta acum si nu prea era timp de pierdut. Traversam un podeț, înscriindu-ne pe partea stanga a vaii, uitandu-ma pe GPS sa vad cat mai avem pana facem stanga pentru a ajunge la castel. Nu mai facem mult si mergem pe drumul de deasupra orașului Busteni. Traseul este de promenada si in scurt timp trebuia sa fim la masina. Ajungem in amurgul serii cu putin inainte de ora 17:00. Nu ne aștepta decât putina aglomerație pe DN.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---