Download file: Valea_Cerbului_-_Valea_Caraimanului.gpx

      Valea Cerbului a fost primul meu traseu pe care l-am facut pe munte. Trecuseră mult timp de când nu mai fusesem pe el si intentionam sa-l fac din nou. Cum cele doua aventuri pe aceasta vale au fost in coborare, acum aveam de gand sa-l abordez in urcare. 
      Sosim in Busteni in jurul orei 09.30, ne aprovizionam cu de-ale gurii pentru traseu si incepem sa urcam pe Plaiul Munticelului. Traseul il știu bine, pentru ca multe trasee nemarcate pe care le-am facut de aici au startul. Ne infingem in el si-l devoram îndată, depasind multe grupuri de turiști. Traseul din Busteni, prin Plaiul Fanului, are vreo 6 ore, dar noi cu siguranța aveam sa-l parcurgem mai repede. In scurt timp suntem in Poiana Costilei si facem racordul cu marcajul banda galbena. Ma așteptam sa fie mai multa lume pe vale, însă se părea ca eram doar noi. Facem uz de fluier pentru ca pe măsura ce urci dam des de tufișurile de zmeura si frecvent prin zona putem găsi ursul. Sunt urme vizibile lui si ne facem si noi simțită prezenta cum putem.
     Continuam in același ritm alert si dupa 3 ore ieșim in golul alpin. Valea ni se deschide superb si la fel si diafragma aparatului foto. Pe creste aveam o cupola de nori care se plimba de mama focului. Avansam putin mai greu, cu atâtea delicii in jurul tău nu aveai cum sa treci asa ușor. Florile, crestele ce vor sa atingă cerul si o vale impresionanta te acaparează. Serpuim pe poteca ce se lasa ușor in dreapta, urcand pe versant. Ne apropiem de Vf Omu la nici 5 ore de când am plecat de jos. Incepem sa întâlnim multe grupuri ce se lasa vale, iar la cabana se sta la coada. Noi nu grăbeam, voiam sa înnoptăm aici si pana seara aveam timp berechet. Același freamăt de nori si pe seara când ieșim la apus. Dupa ce am mâncat, am tras un pui de somn si pe seara am iesit la vanatoarea de cadre cu Coltii Morarului, Bucsoiu, Valea Morarului, Costila, Vf Omu. Muntele se cufunda in ceata si in noapte, fiind nevoiți sa retragem in cabana la un vin fiert.
      Ne bagam la somn cu gândul de a ne trezi la răsărit. Nu prea avem mare succes din cauza norilor. Din când in când se mai împraștie, însă vizibilitatea nu este asa buna. Mâncam, bem o cafea si descindem spre Busteni. Alegem un alt clasic al Bucegilor, Jepii mici sau Valea Caraimanului. Nu mai știu exact de câte ori am fost pe el, dar cu siguranța sunt mai multe de 10. 
      Așadar, ne lăsam pe Cerdac, via Babele, si apoi la Cabana Caraiman. Traseul este ușor si in scurt timp suntem la Obârșia Vaii Caraiman. O priveliște impresionata când te uiti in jos si vezi ce te așteaptă. O scurta pauza, inainte de a ne prăvăli peste ea. Pierdem ușor altitudine, ajutați si de lanțurile prinse de stânci. In ultimii ani au apărut tot mai multe, pe unde a fost câte un accident, pe acolo a apărut câte un lanț. Întâlnim multi turiști, majoritatea din ei fara experiența si echipati sumar cu haine de bumbac. Ii înștiințăm ca va veni ploaie, iar pe o asa vale nu prea e bine sa te prindă. Cu putin timp inainte sa ajungem, ne întâlnim cu Salvamontul, care tocmai se deplasau pentru o interventie. Cunoaștem bine locurile cu probleme si le acordam ceva atenție. In jur de 14:00 suntem in Busteni. Norii negri se strâng peste Bucegi si in curând vine ploaie. Chiar când plecam își fac apariția primii stropi de ploaie. Ne-am încadrat perfect in timp.