Perioada: 12 Iulie 2025

Traseu: Salvamont Pestera – Culmea Obarsiei – Vf Coltii Obarsiei – Saua Cerbului – Vf Omu – Culmea Doamnele – Salvamont Pestera

Marcaj: Salvamont Pestera – Vf Coltii Obarsiei – traseul de iarna nemarcat, Saua Cerbului – Vf Omu Vf Omu – Saua Doamnele Saua Doamnele – Culmea Doamnele – Salvamont Pestera

Timp de mers: ziua 1 – 3 ore 30 minute, ziua 7 ore

Echipament: pantofi sport, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking.

Observatii: Traseul este usor si nu prezinta portiuni tehnice. Necesita notiuni bune de orientare.

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca traseul

      Avand o zi la dispoziție, ne indreptam atenția din nou spre Bucegi. Cum multe trasee le-am parcurs de mai multe ori, am zis sa caut ceva ce nu am facut. Pe Culmea Obarsiei nu ajunsesem desi este o varianta ușoară și la îndemână. Fusesem in zona pe Valea Sugarilor în urma cu 4 ani, insa pe cele doua varfuri, Obarsia și Coltii Obarsiei, nu urcasem. Asadar, era timpul pentru explorare mai amănunțită, pentru ca traseul este scurt și voiam sa cercetam mai mult zona.
     Ajunsi la Salvamont Pestera, unde erau foarte mulți oameni și mașini, ne echipam rapid si pornim vioi la drum. Multa lume pe traseu, insa noi ne facem rapid nevazuti și intram pe Valea Sugarikor. Planul era sa iesim între cele doua varfuri din vale. Dar avem noroc sa intalnim un cioban pe care il întrebam dacă putem urca direct pe culme. Ne confirma ca putem urca lejer, ceea ce si facem. Urcam direct pe culme, părăsind rapid valea. Panta ia proporții si urcam pe unde credem noi ca e mai bine. Gasim pe alocuri poteci de cioban, dar nu tinem cont de ele. Ajunsi in apropierea primului varf, ne dam seama ca am facut o alegere buna. Dam de flori de colt și de o floare și mai rara, si anume sângele voinicului, o floare cu miros de vanilie. Gasim si unele formațiuni interesante specifice Bucegilor și vedem si o grota la ceva distanta la care nu coboram. Nu este vorba de pestera din Valea Sugarilor, de care știam, dar nu m-am documentat sa știu unde sa o caut. Noi tinem culmea și coboram in saua ce desparte cele doua varfuri. Urcam din nou panta și ne indreptam spre Coltii Obarsiei, un varf de 2480 m, căruia ii mai lipsesc 20 m sa fie în topul celor 13 de peste 2500 m. Daca pe Obarsia găseam flori de colt la fiecare pas, aici nu dam de niciuna. Dar ne apropiem de Valea Cerbului si ne ies din nori Coltii Morarului. Un peisaj frumos pentru care aparatul declanșează des.
      Suntem in varf și avem o imagine buna. Pe traseul marcat avem un adevărat furnicar, un lucru îmbucurător, unde ajungem și noi după ce mancam ceva. Zabovim vreo 15 minute și ne lasam in dreapta pentru a ne conecta cu traseul de iarna marcat cu banda galbena. Imediat iesim in Saua Cerbului, intrand in normalitate, adica cu cei care merg spre Omu pe traseu marcat. Urcam susținut, fara oprire. Dupa ultimile ture eram intr-o forma de zile mari. Trecem ca vantul pe langa ceilalți si indata suntem la Omu. Am zis hai sa dam o fuga și aici, desi am facut-o de zeci de ori.
     Ne întindem puțin pe iarba și apoi continuam traseul. Aglomerația ne alunga repede, nu mai aveam rabdarea sa stau la coada la cabana sa iau ceva. O luam pe langa Varful Ocolit și ne legam de Culmea Doamnelor. Inițial stabilisem ca vom cobori pe Valea Ialomitei, dar am și sa o lungim puțin pe culme. Stiam traseul, asa ca mergem in voie cu mici pauze de a admira peisajul și culmea de pe care veneam. Culmea este prietenoasa,  insa nu si coborarea în vale.
    Cam 6 ore ne-a luat toată treaba cu un mers lejer. Punem punct micii aventuri din Bucegi și nu ne ramane decat sa plecam spre case.