Nemarcate de Bucegi – Seaca dintre Clai, Braul lui Raducu, Brana Portitei
Perioada: 08 Septembrie 2019
Traseu: Hotel Silva Busteni – Valea Seaca dintre Clai – Braul lui Raducu – Brana Portitei – Valea Caraiman – Hotel Silva Busteni
Marcaj: traseu in mare parte nemarcat.
Timp de mers: 9 ore (Seaca dintre Clai – Saua Clailor 3 ore, Saua Clailui Braul lui Raducu – Valea Caraiman 1 ora 15 minute, Valea Caraiman – Portita Caraimanului 1 ora 15 minute, Portita Caraiman – Busteni 2 ore, pauze 1 ora 30 minute)
Echipament: bocanci drumetie, ciorapi – 3 perechi, pantaloni lungi impermeabili – 1, pantaloni softshell, pantaloni scurti, bluza de corp – 1, tricou cu maneca scurta – 2, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca softshel- 1, geaca de puf, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, coarda, ham, casca, bucle echipate, coborator, aneau, carabe cu filet.
Observatii: traseul este dificil datorita distantei, diferentei de nivel si terenului accidentat; Valea Seaca dintre Clai este cotata cu 1b in alpinism, prezinta saritori de cativa metri unde se poate aluneca usor, portiuni accidentate in care se pot dizloca pietre; dupa prima saritoare exista un barlog de urs; pe Braul lui Raducu pot fi probleme de orientare; in partea superioara nu exista apa; traseul este recomandat montaniarzilor cu experienta, alpinistilor; traseul necesita echipament adecvat traseelor de alpinism (casca, coarda, carabe, dispozitiv rapel, aneau, bucle echipate, ham).
Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
In forma maxima, dupa un antrenament pe Magurile Branului cu 5 zile inainte, plec sa explorez potecile nemarcate al Bucegiului. Aveam in plan Valea Costilei pana m-a sunat Eugen si mi-a zis ca vrea sa facă Seaca dintre Clăi si Brana Portiței. Cum nu fusesem pe niciunul dintre ele, nu am zis pas.
La 9 poposim in Busteni si urcam spre Hotel Silva unde lăsam masina. Ne echipam rapid, ciugulim ceva si intram pe traseul marcat triunghi albastru. Il părăsim repede când dam de firul vaii. O ținem tot asa pana pe Brâul lui Răducu. La inceput printr-o vegetație sâcâitoare, apoi peste săritorile ce ne ies in cale una câte una. Cea mai mare iese la nici 30 de minute de urcuș. Aveam deja in fata noastră cateva persoane ce urcau asigurați in coarda. Noi o facem la liber, aveam la noi ce ne trebuia dar am zis ca e bine si fara. Ea se poate ocoli si prin dreapta, dar noi am ales varianta directa. Are si doua asigurări utile, mai ales daca vrei sa faci rapel. Totuși nu prea e bine sa o faci la liber pentru ca mie mi-a fugit piciorul din cauza ca piatra era umeda si luasem la mine cei mai neinspirați bocanci. Dupa prima săritoare, ținem firul vaii, fara a ne abate de la el, daca pe alte vai mai ocololesti, aici o tii numai in fata. Dam de multe săritori ce stau prost cu prizele, dar cu atenție si dibăcie se pot trece fara probleme. Bine ca nu mai alunecăm, se uscasera pietrele. Urcam in voie fara a forța, aveam timp berechet pana seara. Vremea era superba si profitam din plin. Avea sa iasă poze bune cu atâta culoare in jurul tau. Facem putin peste timpul estimat, dar cum ziceam, nu am forțat. Cica ursul ar avea bârlog chiar deasupra primei săritori. Bine ca nu a fost acasa azi, ca nu aveam chef sa dam nas ulin nas cu el. Ieșim pe Brâul lui Răducu in Saua dintre Clăi, luând o pauza ceva mai lunga. Ingurgitam ceva dulce, dupa ce, mai devreme, luasem o masa copioasa.
O luam iar din loc, daca stai mult parca nu iti vine sa pleci. Pe poteca nemarcata a brâului întâlnim un montaniard care e pe aproape sa prindă 80 de ani. Cunoaște bine Bucegiul si se vede ca mers o viața pe munte. Noi ne vedem de drum pentru ca mai aveam inca un obiectiv, Brana Portiței. Brâul lui Raducu il făceam chiar acum un an de zile in sens invers. El este ușor, fara portiuni periculoase, doar faptul ca nu este marcat poate prezenta ceva probleme. Ajunși in Valea Caraimanului, suntem nevoiți sa urcam peste 100 de metri pentru a intra pe Brana Portiței. Poteca, bine evidențiata, ne poarta pe brana inierbata. Pentru noi traseul este ușor si nu prezinta dificultati majore. Inca aveam energie pentru a o dovedi repede, nu stam pe gânduri si urcam îndată panta. Soarele continua sa strălucească intens, avand perspectiva buna de poze. Ies demențiale cu atâtea culori in jur. Zada este cea care oferă peisajului grandoare.
Facem cam 1 ora si 15 minute pana la destinație, unde oprim pentru o alta pauza de masa. Locul e ideal pentru a te odihni si a te delecta cu tot ce e in jur. Găsim aici un sac de dormit si un rucsac, posesorul lor fiind plecat la catarare. La plecare, ii lăsam ceva dulce si ne întoarcem pe unde am venit. Sunt si alte variante de retragere, însă nu le analizasem bine inainte, asa ca nu ne-am complicat. La coborâre facem putin fata de urcare si ieșim in Jepii mici. E pentru a treia oară când cobor pe ei anul asta si de asta nu opresc prea des. Coborau mulți, chiar daca era o ora târzie, unii echipati sumar si fara frontale, cu siguranța i-a prins noaptea. Noi călcăm apăsat si chiar la lăsarea serii ajungem la masina. Ne incadrasem perfect.
Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.
