Rasarit la Cabana Caraiman
Perioada: 7 Februarie 2024
Traseu: Cota 1400 – Saua cu Dor – Piatra Arsa – Cabana Caraiman – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stanei – Sinaia
Marcaj: Cota 1400 – Cabana Miorita 
Cabana Miorita – Platoul Bucegi 
Platoul Bucegi – Cabana Caraiman 
Timp de mers: ziua 1 – 4 ore 30 minute cu pauza de masa, ziua 2 – 5 ore
Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, mini-crampoane
Observatii: traseul este usor insa iarna, pe traseul Miorita – Piatra Arsa si Platoul Bucegi – Cabana Caraiman, trebuie tinut cont de cantitatea de zapada si incalzirile bruste ce pot face posibila deplasarea zapezii. La fel si pe Piciorul Pietrei Arse. Totodata pot fi si portiuni de gheata ce favorizeaza alunecare, fiind recomandate mini-crampoanele sau coltarii.
Obisnuiti cu vestile rele cand vine vorba de infrastructura turistica din zona montana, adica de cabanele aflate la altitudine, care se inchid una cate una, au conditii insalubre sau stau sa cada, uite ca mai vine si cate una buna. Cabana Caraiman a intrat din nou pe harta unităților de cazare la altitudine dupa o lunga perioada incerta in care ba caza, ba nu caza sau abia daca mai găseai sa cumperi cate ceva intr-un weekend de vara. Stiind de ceva timp ca a suferit niste modificări în sensul bun al cuvântului, am zis ca este timpul sa ne bucuram de un răsărit chiar de aici.
Din Sinaia, luam gondola pana la Cota 1400 si apoi la pas pana pe platou. Pe drumul de vara, mărșăluim prin noroi și ceva zapada, apoi ne indreptam spre capătul de sosire al gondolei ce vine din Sinaia. Aici avem un punct bun de autoservire unde putem manca o masa calda sau bea un ceai, vin fiert sau cafea. Nu ne grăbim, pentru ca timp era berechet. Aveam o distanta scurta pana la cabana iar zapada era putina, nefiind vreun impediment in privinta asta. Vremea este mohorâta, cu rare iesiri ale câtorva raze de soare. Vantul sufla si el pe alocuri si se intensifica spre seara in zona cabanei.
Ajunsi la cabana in jurul orei 15:00, nu ne ramane decat sa pierdem timpul pe langa ea. Constatam ca îmbunătățirile aduse cabanei aflate la altitudinea asta sunt destul de multe. Adica baie in cabana, cu masina de spalat, dus și toaleta. Insa din păcate lipsa apei care îngheață iarna este o problema. Camerele sunt decente, curate, exact ceea ce trebuie intr-o zona de munte. Asadar, progresul este destul de mare dacă ne gândim ca la peste 2000 de metri nu prea mai gasim asa ceva.
Spre seara vrem sa ieșim spre platou, pe unde am venit, in ideea a prinde apusul. Insa slabe șanse. Perdeaua de nori instalata nu se da dusa, asa ca nu ne ramane decat sa ne luptam cu vantul care devenise foarte agresiv. Initial am vrut sa urcam pana la Babele, dar vremea nu ne dădea stătea necesara ca sa merite efortul asta. Prin urmare, ne retragem la cabana cu gândul ca vom avea noroc la răsărit.
Noaptea este lunga, va trebui sa stam la adăpost din cauza ca vantul suieră de parca vrea sa disloce si sa arunce cabana in vale. Nu a stat o clipa si ne gandeam ca nici nu mai merita sa ne trezim la prima ora la cum se auzea.
Si totuși e bine sa speri ca va fi bine. Pun ceasul sa sune cu vreo 20 de minute inainte a se iti soarele pe cer. Ma uit pe geam și vad un cer senin, stacojiu iar soarele dă să iasă. Ma îmbrac rapid, chiar daca stiu ce ma așteaptă afara. Sa ies din confortul celor 20 de grade la -10 grade, parca nu e asa placut. Ma imbrobodesc bine si ies in micul infern. Îmi aleg un loc in dosul cabanei, pentru ca langa cruce, la punctul de belvedere, nu se putea sta. Mai ca te arunca în prapastie. Așteptarea a fost de bun augur, fiindcă primesc recompensa. Para de foc se ivește de dupa Muntii Baiului si totul in jur se luminează. Suntem răsplătiți din plin dupa ce am indurat frigul si vantul aprig. Ne retragem in cabana, savuram o cafea, mâncam si ne pregătim de plecare.
Abordam aceeasi ruta pana iesim in platou, iar de aici avem de gând sa coboram pe Piciorul Pietrei Arse. Chiar daca traseul este usor, ceva panta este deasupra noastră. Ma gândesc ca la incarcaturi mari nu prea ar fi recomandat sa parcurgem ruta asta. Ma refer atunci cand iesim de la cabana in platou pe traseul punct albastru.
Vantul parca s-a mai domolit si iesim indata in traseul marcat cu banda galbena. Mergem pana cand dam de cel marcat cu banda albastra si facem stanga. Ne întâlnim și cu alți drumeti, fiind o zi de weekend, zona era animata. Avem in picioare mini crampoanele care isi fac bine treaba pe portiunile inghetate. Desi este cam incomod sa le pui, sa le scoți pentru ca dai de zone mixte, o căzătură iti poate aduce un disconfort si mai mare. Ne apropiem de Poiana Stanei, unde gasim ghiocei si branduse, vestitori ai primăverii. Este cam devreme parca sa spunem asta, la munte indeosebi. Dar azi chiar era o zi de primavara.
Ajunsi in Sinaia devreme, o luam spre București. Cu siguranta vom reveni la cabana cat de curând. Investițiile vor continua și o ședere aici dupa ce iesi de pe un traseu marcat sau nemarcat este binevenita.
