Aventura de o zi in Masivul Buila&Vanturarita
Perioada: 29 Mai 2021
Traseu: Barbatesti – Valea Bulzului – Poiana Bulzului – Curmatura Builei – Vf Piatra – Curmatura Builei – Muntele Albu – Schitul Patrunsa – Barbatesti
Marcaj: Barbatesti – Poiana Bulzului – Curmatura Builei 
, Curmatura Builei – Vf Piatra 
, Curmatura Builei – Schitul Patrunsa 
, Schitul Patrunsa – Barbatesti
Timp de mers: 8 ore cu pauze de 1 ora
Echipament: bocanci de iarna, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, mini – coltari, bete trekking, termos mancare.
Observatii: traseul este mediu ca dificultate; traseul prezinta probleme de orientare atat pe cruce albastra, cat si pe punct galben; traseul are o diferenta mare de nivel, necesitand o buna pregatire fizica; nu se recomanda pe timp de iarna; avem apa pe traseu, ultimul izvor fiind in Curmatura Builei; Pe traseul Barbatesti – Poiana Bulzului nu se recomanda parcurgerea lui in timpul ploilor torentiale, traseul traverseaza frecvent raul, fiind pericol de alunecare, se pot forma viituri.
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
O noua aventura avea sa se desfasoare pe potecile Masivului Buila Vanturarita. Acest mic colt de rai este generos cu peisajele primavara, atunci cand natura se trezeste la viata. Traseul pe care ni-l propusem era cu plecare din Satul Barbatesti, sat-comuna ce se afla la sud de Muntii Buila Vanturarita. Practic, daca am pleca din Barbatesti, vom trece prin 3 unitati de relief, adica Dealurile Olanestilor, Muntii Sturului si Muntii Buila&Vanturarita.
Din Barbatesti, cu masina, mai mergem 3 km pe Valea Otasaului pe un drum forestier bine intretinut, trecand prin poieni de un verde intens si pe langa o statie de apa, pana ajungem la o casa ce apartine de Schitul Patrunsa. Aici converg doua vai, Valea Patrunsa (dreapta, cum privim spre munte) si Paraul Marului ( stanga, Otasau pe cele mai multe harti). Daca analizam mai multe harti, situatia acestui masiv din punct de vedere al cartografierii este destul de precara. Sunt mai multe inadvertente in privinta denumirilor vailor si a varfurilor. Cum spuneam, pe nicio harta nu apare ca pe valea pe care traseul cruce albastra merge sa se numeasca Paraul Marului.
In fine, dupa ce ne lasam in stanga, urmarind un drum forestier, in care marcaje nu prea gasim, ne continuam periplul nostru traversand raul involburat de vreo cateva ori. Suntem atenti sa nu picam in el, pentru ca pietrele erau alunecoase iar debitul destul de marisor dupa ploile din ultimul timp. Asadar, ii dam bice si ne bucuram de natura verde, trezita la viata dupa o iarna lunga, acompaniati de cantecul pasarilor si vuietul apei. Din cand in cand mai zarim cate un marcaj sters, dar ne bazam si pe track-ul nostru GPS. Vremea era placuta pentru prima parte a zilei, iar pe parcurs avea sa se mai schimbe, insa nu se arata ploaie. Continuam aventura si la un moment dat ajungem din nou la confluenta a doua rauri importante, Bulzului si Marului (pe unele harti Izvorul Otasaului). De aici, pe harta noastra avem doua variante de traseu. Una care duce in stanga, mergand putin pe Valea Bulzului si apoi urcam in dreapta pe culme, si a doua care merge in dreapta pe Valea Marului si urca in scurt timp pe culme. Noi intrasem ceva pe cea de pe partea stanga cand ne-am dat seama si am continuat asa. Cert e ca avea marcaj si de asta nici nu ne-am mai intors. Nu stiu daca varianta din dreapta era marcata, insa, dupa cum spuneam, pe harti aceasta varianta apare ca fiind principala.
Urcam intr-o panta din ce in ce mai accentuata, punandu-ne pregatirea fizica la incercare. Aveam o pauza de trei saptamani, dar urcam destul de bine. Cand reintram pe traseul principal, culminam in a iesi in cateva poieni frumoase in care ne tragem sufletul. Avem o perspectiva buna si scoatem aparatele foto. Chiar aveai ce fotografia. Pe parcurs dam de cateva adaposturi/stane carora nu le acordam mare atentie si ne continuam traseul spre o alta poiana, Poiana Bulzului, unde se afla si o stana. Mai departe urcam si gasim o tarla cu o chitimie ingrijita, incuiata cu lacat, pe care o inspectam putin. Nu departe de ea ne intersectam cu traseul punct galben ce pleaca tot din Barbatesti si trece prin Plaiul Scarisoara, continuand pana la Schitul Patrunsa si mai sus pana in Curmatura Builei, traseu pe care ne vom intoarce noi. De la indicator mergem timp de 10 minute pe traseul comun cu punct galben, apoi ne lasam in stanga pe cruce albastra, loc in care se afla alt indicator si o cruce. Urcam asiduu prin padure pentru a iesi in golul alpin. Ii dam talpa in sus prin sunetele cadentate de cuc pana iesim la un perete calcaros, semn ca vom iesi in curand in golul alpin.
Ne repliem in traseu si ne avantam spre Curmatura Builei. Incep sa isi faca aparitia tot mai multi montaniarzi, in special de pe traseul ce vine de la Schitul Patrunsa. Pe ultima suta de metri mai scade ritmul si ajungem in curmatura dupa 4 ore. Se putea si mai repede, tinand cont ca am luat des pauze, mai ales in poienile pline de flori si verdeata.
In sa luam o pauza lunga de masa si odihna, tolanindu-ne pe iarba verde din fata refugiului. Norii strang randurile si par amenintatori, dar noi nu ne sinchisim sa plecam. Urcam pe Varful Piatra pentru a ne bucura de belvedere frumoasa si facem in scurt timp cale intoarsa.
Ne lasam in stanga pe punct galben, traseu pe care il mai urcasem in urma cu ceva ani. Si aici marcajul nu il gasim prea des, mai ales ca in multe locuri poteca se pierde. Urca pe o brana, ajungand pe culme din care ne lasam spre schit. Solicitam putin genunchii si calcam atenti pe smocurile mari de iarba in care te poti alege cu o intorsa. Nu ne grabim nici pe acest traseu si luam frecvent cate o scurta pauza de a ingurgita ceva dulce. Intrati in padure, in scurt timp suntem la schit. Nu zabovim nici macar o clipa si o intindem spre masina. Parasim punctul galben si ne inscriem pe cruce rosie, pe o culme prietenoasa si o poteca bine evidentiata. In jurul orei 18:00 suntem in punctul din care am dat statul turei, adica dupa 8 ore de mers pe potecile acestui mic labirint.
Atentie! Unele date din acest jurnal pot fi eronate din cauza calitatii informatiilor avute la dispozitie, cartografierii zonei sau a marcajelor rare si sterse.
