Perioada: 21 – 22Iunie 2025

Traseu: Voina – Valea Jepilor -Refugiul Iezer – Vf Iezerul Mare – Lacul Iezer – Stana din Iezer – Valea Batrana – Cabana Voina

Marcaj: Voina – Valea Jepilor – Lacul Iezer – Crucea Ateneului Crucea Ateneului – Vf Iezerul Mare Refugiul Iezer – Stana din Iezer – Valea Batrana – Voina

Timp de mers: ziua 1 – Voina – Valea Jepilor – Lacul Iezer 4 ore, Lacul Iezer – Vf Iezer 1 ora 30 minute, Lacul Iezer – Stana Iezer – Voina 3 ore 30 minute

Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, sac de dormit, saltea.

Observatii: Traseul este mediu ca dificultate si prezinta portiuni accidentate pe Valea Jepilor, 

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca traseul

     Am facut o tradiție în ultimii zece ani ca in perioada solstițiului de vara sau, daca vremea nu a permis, in următoarea săptămână sa facem o tura memorabila in care sa prindem in varf de munte un apus sau răsărit. Este perioada în care ziua este cea mai lunga, muntele prinde culoare fiind plin de flori sau verdeață, capturand astfel niște peisaje frumoase. Nu puteam rata nici anul asta acest prilej de a ne bucura de solstițiu, mai ales ca pica in weekend și vremea se prognoza a fi buna. Asa ca planificam o tura in Muntii Iezer. Erau vreo 6-7 ani de când nu mai urcasem in partea asta și voiam sa ne reimprospatam memoria cu peisajele din zona Lacului Iezer și varfurilor celor mai inalte din acest masiv. Prin Papusa tot fusesem in ultimii ani. 
     Ajunsi la Voina, ne echipam si o luam pe Valea Batrana timp de 30 minute, pe drumul forestier cu gandul sa intram pe Jepi, traseu marcat cu punct albastru. Stiam traseul, il facusem in trecut de vreo trei ori si urcam in ritm normal, fara graba. Avem timp berechet sa ajungem la refugiu si rucsacul cântarea ceva kilograme, fiind incarcat cu cele necesare unei nopți la refugiu. Vremea este aliatul perfect, temperatura ideala de urcat cu soarele ascuns printre nori. Altfel, am fi transpirat mult si trebuia sa consumam multe lichide. Mergeam oricum prin padure si nu aveam ce peisaje sa admiram. Interesul nostru era pentru apus, exact când se anuntau orele de soare. Ii dam in sus cu pauze dese de respiro. Ne intersectam cu diverse grupuri fie în urcare, fie în coborare, pregătiți sau mai putin pregătiti. Suntem aproape de refugiu exact la ora la care estimam noi, undeva în jurul lui 16:00. Adica vreo 5 ore ne despărțeau de apus. Timp suficient in care sa mananc, sa trag un pui de somn și sa urc in voie pe Varful Iezerul Mare. Refugiul se afla intr-stare buna de innoptare si fara a fi nevoie de salteaua mea. Găsesc un burete mare de canapea pe care ma întind confortabil. Mâncați și odihniti o luam cătinel către Crucea Ateneului prin miriada de flori roz. Suntem in perioada de înflorire a rhododendronului. Imensa caldare era rozalie.
     Iesim lejer în cume și facem dreapta spre Vf Iezer. Tragem de timp pentru ca ne despărțeau vreo doua ore de amurg. Norii se risipesc și se profileaza un peisaj asa cum ne dorim. Un apus pe care sa nu-l uitam prea curând. Vantul sufla cu o viteza acceptabila și ii facem fata cu brio. Ajungem dupa 2 ore si nu avem încotro decât sa așteptam. Intram in ora de aur si avem ocupație. Sunt pregatit cu un card de vreo 2800 de poze si cu vreo 3 baterii, suficient sa-mi fac de cap. In urma cu cativa ani apusul ne-a prins pe Vf Rosu, adica pe cel mai inalt varf din masiv, atunci cand făceam Culmea Mezea-Oticu și innoptam în Curmatura Oticului. Nu eram departe de el, insa nu ne-am mai dus pana acolo. Nu este o diferență mare între ele și după apus voiam sa ii dam directa la refugiu. 
     Mulțumiți de ceea ce ne ofera ziua asta, frigul ne obliga sa scoatem hainele groase pentru ca temperatura ajungea în jurul lui 0 grade. Soarele dispare după Masivul Fagaras, prin urmare ne lasam spre Refugiu Iezer. Cum spuneam, ii dam directa, mai precis ne lasam spre sud, pe coama, apoi in dreapta pe unde credem noi ca e mai bine pentru a iesi cat mai repede la refugiu. Exact pe ultima geana de lumina suntem la usa lui si sar direct pe berea pe care o carasem cu multa sudoare. Seara este una liniștită, suntem vreo 5 insi în cele doua camere spațioase in care se pot aciua vreo 25 de persoane. 
     Dupa un mic concert de chitara, tragem pe dreapta. S-a acumulat o usoara oboseala și pana la răsărit mai erau doar vreo 7 ore. Pentru asta venisem, chiar daca trebuie sa te trezești când e somnul cel mai dulce. 
     Pun ceasul la ora 5 și, când suna, sar in ghete sa arunc un ochi pe geam. Pare-se ca avem noroc. Cu cateva minute întârziere iese de după Papusa învadand valea plina de culoare. Nici nu știam unde sa privesc mai repede, material suficient pentru fotografi. Urc și deasupra lacului printre parcurile de rhododendron pentru a face poze din toate unghirulie, apoi cobor pe firul raului pentru a surprinde cadre cu filtru ND pe care nu prea îl folosise deloc pana acum. Ma întind printre flori pe iarba rece, scăldat in razele soarelui și cântecul pasarelelor. Rar prinzi asa ceva. 
     Ma retrag la refugiu si o lalaim mult. Sa urcam din nou in creasta nu prea mai era fezabil, asa ca nu ducem pe traseul de culme pe cruce albastra. Luam o masa copioasa și ne lasam agale la Voina. Soarele avea program lung astăzi și abia așteptam sa intram in padure. Panta ia proporții pe masura ce coboram și abia așteptam sa ieșim in drumul forestier. Incheiem tura regulamentar si gonim spre Campulung pentru a manca, ca mai apoi sa o iau spre Bucuresti.