Vf Papusa – Muntii Iezer
Perioada: 16 – 17 Februarie 2019
Traseu: Cabana Voina – Cabana Cuca – Saua Gradisteanu – Vf Papusa si retur
Marcaj: Cabana Voina – Saua Gradisteanu – Vf Papusa 
, 
Timp de mers: 9 ore (6 ore urcare, 3 ore coborare)
Echipament: bocanci de munte de iarna, parazapezi, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, pantaloni softshell, bluza de corp – 1, geaca de puf, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca softshel- 2, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, termos, bete trekking, coltari.
Observatii: traseu accesibil tot timpul anului, nu prezinta dificultati tehnice, pe timp de vremea sau ceata pot fi probleme de orientare. Daca traseul prezinta gheata, coltarii pot fi de ajutor. Nu se recomanda parcurgerea traseului imediat dupa ce a nins abundent.
Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Iezer&Papusa, fratele mai mic al Făgărașului, aflat la sud-est de el si cu care comunica prin Culmea Mezea – Oticu, este un munte cu înălțimi ce depășesc 2400 m si culmi domoale nu mai bune de explorat in orice perioada a anului. Am fost de câteva ori pe el si cu siguranța vom mai merge si pe viitor. Aveam un an si ceva de la ultima vizita, când, intr-o zi superba de toamna, am luat la pas creasta estica intre Păpușa si Batrana. Tot pe Păpușa vream sa mergem si acum, ceea ce am si facut.
Se anunța timp favorabil unei ture de iarna, cu soare mult, dar si cu temperaturi putin ridicate, nu prea recomandate pe o drumetie pe zapada in condițiile in care avem un strat generos de zapada. Avem doua zile la dispoziție, sambata si duminica, prima pentru odihna, a doua pentru traseu. Sambata pierdem vremea pe lângă cabana, un grătar, un șpriț, palavre si somn. Suntem cazati la Silva, cabana aflată la câtiva zeci de metri de Voina.
Duminica dimineața ne trezim cu noaptea-n cap, mâncam ceva, pregătim ceaiul pentru a umple termosurile si o luam din loc. Avem un cer senin inca de la primele ore ale dimineții si chef de drumetie. De la Voina ni se alătura si doi caini, unul dintre ei ma însoțea si acum 4 ani intr-o tura pe creasta. Drumul este lejer pana la Cuca, urca indelung vreo 200 m fara a simți diferența de panta. Facem putin peste o ora pana la cabana. Aici luam o pauza de ceai si o ciocolata. Zona se anima, tot mai mulți turiști își faceau simțită prezenta si porneau spre varf.
Dupa 15 minute, ne înrolam din nou in misiune. Putina gheata aflată pe poteca ne determina sa punem coltarii. Nu are rost sa obosim picioarele, ținând cont de panta avuta in fata noastră. Luam altitudine repede cu coltarii in picioare, unde puneai piciorul, acolo rămânea. Zapada se menținea inca tare, un lucru bun pentru ce vream noi sa facem astăzi. Incep sa ma resimt dupa putin urcuș susținut, pare-se ca ziua precedenta, in care am sărit putin calul cu mâncarea si băutura, nu prea a fost de bun augur. Alcoolul si sportul nu prea fac front comun. Nu am exagerat, vreo 3 pahare de vin, dar când ai un traseu asa lung si o diferența de nivel mare, organismul simte. Totuși, urcbine. Ieșim repede din padure, având imprejur privelisti încântătoare. Iau ochelarii de soare, dau cu gel de buze, insa crema nu aveam, o uitasem acasa. Zapada se menținea buna de mers la coltari, desi soarele strălucea intens. Ramân doar intr-un tricou cu mâneca lunga, renunțând la bluza termica si geaca. Ne bucuram de o asa vreme si oprim deseori prntru poze. Cu cat urci mai sus, cu atât priveliștea te captivează mai mult. Traseul nu prezintă dificultati tehnice, însă panta si diferența de nivel te stoarce de energie. De la Voina ai aproape 1400 m de urcat. Primul obiectiv, dupa ce ieșim din padure, este Saua Gradisteanu, sa in care traseul nostru se intersectează cu traseul de creasta si cu traseul ce vine de pe Tefeleica.
Ciugulim câte ceva in sa, resursele organismului se epuizase rapid dupa efortul depus. In sa aveam deja 4 ore si ceva de mers, prefigurandu-se astfel un traseu de 5 ore si 30 minute, la care se adauga pauza de varf. Ajungem pe Papusa la 13:30. Priveliștea este de vis, ai meniul complet. Fagarasii, Craiului, Bucegiul, Leaota si, bineînțeles, Creasta Iezerului, toți sunt îmbrăcați in haine de iarna si strălucesc in bătaia soarelui. Zăbovim ceva timp in zona, poze cu duiumul in toate directiile. Vârful este populat, însă îndată rămânem singuri, suntem privilegiați.
Răsfățați de natura, facem cale întoarsă, aveam drum lung pana la masina si pana acasa in aceeași zi. Am fi vrut noi sa mai fie inca o zi liberă. Coboram pe același traseu, zapada se umectase bine, facandu-ne misunea grea. Intram adanc in unele locuri, norocul nostru ca eram in coborâre. Daca am fi prins asa la urcare, ar fi fost un chin. Acum aveam si soarele in fata. Cum crema trusa mea nu deținea, fetele noastre se prajeau. Abia așteptam sa intram in padure. Chiar si asa, coborârea decurgea bine, ne ia jumătate din timpul pe care l-am facut in urcare. Stam câteva minute la Cabana Cuca si nu ne rămânea decât drumul plictisitor pana la Voina.
Mancam la cabana si cand se lasa seara o intindem spre casa satisfăcuți de cele doua zile petrecute in Munții Iezer&Papusa.
Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.
