Cheile Moara Dracului – Masivul Rarau
Perioada: 28 Decembrie 2022
Traseu: Campulung Moldovenesc – Valea Caselor – Cheile Moara Dracului – Saua Ciobanului – Vf Rarau – Partia Rarau – Valea Seaca – Campulung Moldovenesc
Marcaj: Campulung – Cheile Moara Dracului – Saua Ciobanului – Vf Rarau 
Varful Rarau – Partia Rarau 
Timp de mers: 7 ore 30 minute (4 ore 30 minute urcare, 3 coborâre)
Echipament: bocanci trei sezoane, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluză de corp – 1, geacă de ploaie și vânt goretex, geacă de puf, manusi liner – 1, lanternă frontală cu baterii de rezervă, cuțit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, cremă de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS și Glonass, baterie externa – 1, mini-colțari.
Observatii: traseele nu prezinta dificultati tehnice si sunt medii ca dificultate; traseul prin Cheile Moara Dracului poate fi dificil in caz ca avem gheata sau un strat consistent de zapada; traseul punct albastru este un traseu nou, marcat din 2019, intre baza Partiei Rarau si Vf Rarau;
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Inchei anul cu o tura in frumoasa Bucovina, mai exact in Muntii Rarau. Acced din Campulung Moldovenesc pe Valea Caselor cu gandul de a strabate traseul marcat cu cruce rosie, prin Cheile Moara Dracului. Avem vreo 4 km de mers printre casele de la marginea orașului si apoi vom intra printre peretii înguști. Nu pentru mult timp, pentru ca ele sunt scurte. Avem cateva podețe de lemn ce ne ajuta sa traversam raul si indata intram pe o poteca bine conturata si marcata. Am norocul sa ma însoțească un câine foarte energic, ce cerceta traseul in lung si-n lat, oferindu-mi parca o singuranta ca nu vom avea musafiri nepoftiti. Deborda de fericire ca si-a gasit un prieten cu care sa-si omoare plictiseala din oraș. Inaintam bine pe solul înghețat. Zapada nu prea aveam, fiind unul dintre cele mai sărace sezoane din câte știu eu. Din informațiile avute de la Salvamont, stiam ca a plouat bine in zilele precedente si ma gandeam ca voi avea de tras cu noroiul. Mai ales ca pe traseu intersectam drumuri forestier, unele puternic ravenate de rotile utilajelor.
Dupa o urcare in forța, iesim intr-o poiana, loc in care se afla si o stana. Spre surprinderea mea, inca gasim oi aici si, bineînțeles, caini. Cum pe mine ma însoțea un patruped, scandalul mocnea. Doi dulăi vin spre mine si, spre surprinderea mea, cei doi sunt alungați de tovarășul meu de drum. Avea tupeul sa alunge doi ciobănești.
Ne continuam traseul si ne cufundam din nou in padurea deasa, prin care abia răzbeau cateva raze de soare. Liniștea totala mai era din cand in cand intrerupta de cate o pasare rămasă sa infrunte frigul pătrunzător. Ies din nou la lumina pentru scurt timp si urmeaza un nou asalt pana a iesi in golul alpin. Dupa trei ore il dovedesc si urmeaza inca o portiune ce merge pe langa liziera padurii. Fac apel la geaca de vant, pentru ca avea o viteza de vreo 40 km la ora, iar coroborat cu frigul, te cam pisca putin. Senzația era undeva la -15 grade. Ma intalnesc cu traseul marcat cu cruce galbena, adica cel de pe Valea Limpedea, impracticabil, din ce am inteles, din cauza exploatărilor forestiere. Ies in evidenta Pietrele Doamnei, iar in dreapta am Vf Rarau. Cum nu urcasem deloc pe el, pentru ca de fiecare data era in ceata, acum am facut un mic efort. Va trebui sa apelez la artileria grea, adica sa iau ceva mai gros pe mine și sa schimb mănușile. Îmi inghetase mâinile pe aparat si chiar bateria se epuizase imediat de la frig.
Gerul ma alunga repede de pe varf si ma obliga sa ii dau repede la vale. Merg putin spre Hotelul Rarau, insa fac dreapta si cobor pe un traseu nou marcat. Din 2019 datează marcarea lui, avand simbolul punct albastru. El ne va scoate la baza Pârtiei Raraul. Intram in întunericul padurii si-i dam repede la vale. Intr-o ora suntem la gondola. Aici, liniște totala. Din cauza lipsei zapezii totul este inert. Noi urmam linia pârtiei si ne lasam la vale pentru a iesi pe Valea Seaca. Nu mai vedem nicăieri marcaj, nici nu am cautat sa vad daca mai continua, pentru ca știam ca partia ma va scoate chiar in parcare. Cand seara se lasa peste Bucovina, eu ajung in punctul final al turei. Desi nu a fost dificil, am strâns totuși ceva kilometri. Cred ca au fost vreo 24.
