Prin frumoasa Bucovina – Muntii Rarau

Perioada: 28 Decembrie 2020

Traseu: Cheile Izvorului Alb – Valea Limpedea – Saua Ciobanului – Cabana Pastorala Rarau – Schitul Rarau – Valea Izvorul Alb – Campulung Moldovenesc

Marcaj: Cheile Izvorul Alb – Valea Limpedea – Saua Ciobanului – Cabana Rarau , TransRarau – Schitul Rarau – Valea Izvorul Alb

Timp de mers: Cheile Izvorul Alb – Valea Limpedea – Saua Ciobanului 2 ore 30 minute, Saua Ciobanului – Transrarau 45 minute, Transrarau – Schitul Rarau – Campulung Moldovenesc 2 ore 30 minute

Echipament: bocanci drumetie, ciorapi – 2 perechi, , pantaloni softshell, bluza de corp – 1, tricou cu maneca scurta – 1, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, mini – coltari, bete trekking

Scurta descriere: Din localitatea Campulung Moldovenesc, de pe strada Izvorul Alb, ne lasam in stanga pe marcajul cruce galbena, urmarind Valea Paraului Limpedea. Printre case rarefiate ne croim traseu pe drumul pietruit pana cand ia aspect de drum forestier ravenat. Continuam pe acest drum noroios, cu pietre iesite in relief si santuri adanci create de tafuri. La un moment dat iesim intr- zona cu doboraturi, defrisari si in scurt intram pe o poteca ingusta printre brazi. Ajungem la o micuta cascada pe care o depasim cu atentie si printre coniferele intunecate urmam ultima portiune de traseu pana a iesi in Saua Ciobanului. De aici avem o misune usoara pe drumul ce trece pe langa Statia Meteo si Cabana Pastorala Rarau pana dam de drumul asfaltat Transrarau. Din el ne lasam in dreapta pe punct rosu si coboram spre Schitul Rarau pe Valea Izvorul Alb. Un traseu usor pe un drum forestier ce poate fi parcurs si cu masina in anumite perioade. In scurt timp dam de Partia Rarau 1 si facem conexiunea cu drumul asfaltat de pe Strada Izvorul Alb.

Observatii: traseul Campulung Moldovenesc – Valea Limpedea – Saua Ciobanului, iarna, poate fi dificil din cauza zapezii cazute, pantei accentuate sau orientarii;

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

[sgpx gpx=”/wp-content/uploads/gpx/Valea_Limpedea_-_Izvorul_Alb.gpx”]

Imi era dor de Bucovina si trebuia sa-l astâmpăr pentru ca trecusera trei ani de la ultima aventura pe Pietrele Doamnei. Cu tura planificata de ceva timp, iau calea statiunii Campulung Moldovenesc pentru a incheia anul asa cum se cuvine, adica cu o tura pe munte. Întâmplarea a facut sa fiu cazat la Cabana Dor de Bucovina pentru o noapte.
Ajung devreme in Câmpulung Moldovenesc si pana seara pierd timpul prin oraș, la masa si in camera. Devorez cartea lui Joe Simpson, Umbre întunecate, carte ce o cautam de ceva timp, si pe seara cad intr-un somn adanc. Aveam nevoie de asa ceva pentru ca voiam sa fac o tura conta cronometru pentru a fi la ora 15:00 jos.
Zis si facut, ma trezesc la prima ora si, dupa ce ingurgitez forțat micul dejun si omor o cafea, ma infing in traseul ce urca pe Valea Limpedea si iese in Saua Ciobanului. Un traseu nerecomandat in anumite situații, adică atunci când avem cantități mari de zapada. Acum nu era cazul si gonesc pe drum printre casele răsfirate. Iau startul chiar de unde se despart traseele cruce galbena si punct rosu. Intru pe primul gata sa-l nimicesc in scurt timp. La inceput, traseul este ușor si avansez rapid pe drumul pe care poate urca și masina. Sunt urme, ceea ce e bine, pentru ca ar fi trebuit sa muncesc mai mult. Fiind singur, andrenalina își spune cuvântul, cu atâtea fiare in jurul sesizezi si cea mai mică mișcare. Termin drumul bun si incep altul ravenat pe care apa își croiește cursul. Un amestec de gheata, noroi, frunze nu era chiar ce căutam eu. Dar nu am încotro, asa îmi trebuie daca mi-a trebuit munte. Nu puteam sta acasa la caldurica, la un șpriț si o friptura.
Continui pe un teren mixt ce părăsește din când in când drumul forestier distrus de tafuri. Am noroc de niște urme pe care le urmăresc de jos, fiind ajutătoare pentru ca nu tot timpul vad din prima marcajul si de câteva ori dau si de alte drumuri pe care a-i fi tentat sa o iei. Urmăream, bineînțeles, si track-ul GPS. Din când in când îmi potolesc setea cu un ceai fierbinte din termos pregătit de gazda. Panta ia proportii si pe pietrele înghețate dansez ajutat de bete sa nu o comit. Glezna flexa stanga-dreapta pe terenul anevoios si ajutor nu prea aveam cu mine. Scurte pauze de poze fac uneori, atât cat îmi permte vremea. Nu era asa ca in restul tării, însă nici parte de soare prea mult nu aveam. Chiciură cazuta de pe copaci ma sacaia de jos, fiind nevoit sa apelez la geaca de ploaie si husa de rucsac. Aveam tot arsenalul cu mine pentru a-i face fata Masivului Rarau. Mini-coltarii inca nu ma ajutau, asa ca nu fac uz de ei. Ma gândeam ca as putea sa iau viteza mai mare daca ar fi fost gheata.
Gata cu drumul forestier si intru pe o poteca îngusta pudrată cu un strat ceva mai mare. Nu-mi crează probleme si urc bine. In scurt timp voi intra intr-un nor negru amenințător. Ma cufund in ceata deasa prin labirintul de copaci desi pleostiti de greutatea omatului. Ajung la o mică cascada, acum bocnă, si o ocolesc ușurel cu mare atenție. Am noroc de marcaje dese si in continuare de urmele de ieri. In câteva minute ar tb sa ies in Saua Ciobanului.
Când ies in sa, sunt in norul furios ce-l vedeam de jos. Bestia se dezlănțuia cu vant de 50-60 km la ora si fara a-mi da șansa sa vad ceva. Abia zăresc cei doi stâlpi care ma scot in banda rosie. De aici nu ar trebui sa mai am probleme. Ceata își face de cap in continuare, nu îmi da șansa de a vedea mai nimic. Nici nu ma gândesc sa urc pe Vf Rarau sau la Pietrele Doamnei. Ce rost ar avea pe o asa vreme. Șerpuiesc pe drum pana ies in Transrarau si, când ajung in poiana, iau o pauza de un sfert de ceas. Aveam nevoie, traseul ma muncise putin.
Înșfac un cârnat de casa si-l mestec cu pofta, apoi strâng rucsacul si iau viteza pe drumul ce coboară la schit marcat cu punct rosu. Eram bine in timp si nici nu ma gândeam ca nu ma încadrez in timp. Desi este lung, puteam merge cu 4 – 5 km pe ora. Drumul este circulat de mașini, nu prea dau de hikeri, ce rost are sa urci pe jos. La Schitul Rarau iau din nou o scurta pauza si o întind spre pârtii. Aici este agitație mare de mașini, semn ca pârtia este funcțională chiar daca erau temperaturi ridicate. Ajung jos cu 35 de minute mai devreme si cred ca se putea si mai repede. Din ce am văzut, erau microbuze ce aduc schiorii din oraș. Așadar, închei tura din frumoasa Bucovina si o întind spre casa.

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.