Crasna – Vf Siriu | Muntii Siriu
Perioada: 09 Mai 2021
Traseu: Crasna – Valea Crasnei – Valea Urlatoarea – Valea Urlatoarea Mare – Poarta Vanturilor – Vf Siriu (Bocarnea)
Marcaj: Crasna – Valea Urlatoarea Mare – Culmea Tatarut 
, Culmea Tatarut – Poarta Vanturilor 
, Poarta Vanturilor – Varful Siriu in mare parte nemarcat
Timp de mers: 8 ore cu pauze de 1 ora
Echipament: bocanci de iarna, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, mini – coltari, bete trekking, termos mancare.
Observatii: traseul este usor si nu prezinta portiuni tehnice sau expuse; poate fi parcurs in orice perioada a anului; traseu ideal pentru incepatori; in partea superioara, apa gasim la Lacul Vulturilor;
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
[sgpx gpx=”/wp-content/uploads/gpx/Crasna – Poarta Vanturilor – Siriu.gpx”]
Muntii Siriului, parte vestica a Muntilor Buzaului, cu altitudini ce nu depasesc 1700 m, sunt o optiune buna pentru iubitorii de natura montana, mai ales pentru cei mai putin experimentati. Acesti munti au cateva obiective ce atrag turisti in orice perioada a anului, cele mai cunoscute fiind Lacul Vulturilor, Vf Malaia, Vf Siriu si, bineinteles, barajul Siriu aflat la poalele muntilor. Daca Lacul Vulturilor, Vf Malaia si Lacul Siriu le bifasem acum cativa ani, am zis ca e momentul sa urcam si pe Varful Siriu sau Bocarnea cum mai este trecut pe unele harti.
Strabatem drumul Bucuresti – Crasna, via Valenii de Munte si dupa 3 ore suntem in micuta localitate ce avea sa fie startul turei de astazi. Facem stanga din drumul national aflat in reparatii din cauza caderilor de piatra de pe versantul drept si mergem pe Valea Crasnei cu masina cat putem. Noi gasim un loc ceva mai jos, insa constatam pe parcurs ca puteam merge pana la pod, adica acolo unde intram pe Valea Urlatoarea. Traseul este usor si urmareste in continuare un drum forestier pe partea dreapta a raului. Nu mergem mult si parasim Valea Urlatoarea si intram pe un afluent al ei si anume Urlatoarea Mare. Apa involburata crea un sunet zgomotos, topirea zapezilor umflase toate raurile. Parasim si aceasta vale in scurt timp si ne inscriem pe culme, virand strans la dreapta. Nu eram doar noi, fiind un traseu usor, intalnim turisti de toate varstele. Traseul urca in mare parte pe drum forestier si nu are portiuni dificile sau expuse. Panta ia ceva proportii si trebuia sa turam putin motoarele. Vremea era excelenta, cu soare stralucitor si temperaturi ideala de facut sport.
Iesim in golul alpin, in Culmea Tatarut, dupa 2 ore si 30 minute, unde dam de o stana inca nepopulata. Facem jonctiunea cu banda rosie si ne deplasam spre Poarta Vanturilor. Aici ne trezim in mijlocul unui vacarm creat de masinile off-road, venite in numar mare sa isi testeze caii putere. Lasau in urma santuri adanci greu de reparat, cu un aspect hidos. Frumsetea muntilor dispare incetul cu incetul dupa astfel de activitati.
In sa luam o pauza de masa exact langa cruce. Ne odihnim putin in bataia razelor soarelui si luam cu asalt Varful Siriu. Mergem putin timp pe traseul marcat in trecut cu punct rosu, acum punct galben, apoi urcam direct spre varf pe unde credem noi ca e mai bine. Nu este la mare cautare si de asta nici nu gasim o poteca clara. Dupa o mica lupta printre ienuperi, ajungem la 1657 m altitudine, pe al doilea varf ca inaltime din acest micut munte. Zabovim si aici vreun sfert de ceas si ne lasam la vale pe unde am venit. Aveam din varf o priveliste buna spre Ciucas sau spre ceilalti munti ce alcatuiesc Muntii Buzaului, Podul Calului si Penteleu, sau spre cel mai inalt varf, Vf Malaia – 1662 m.
In coborare renuntam la ideea de a mai trece si pe la cele doua lacuri, Lacul Vulturilor, respectiv Lacul Sec, cel din urma colmatat. Nu ne mai permitea timpul si urmam acelasi traseu ca la urcare. Pe hartile vechi apar doua variante de coborare, atat prin stanga lui, cat si prin dreapta, adica Plaiul Tatarutu si Plaiul Crasnei, insa nu aveam nicio informatie clara si nici track GPS. Asadar, ne lasam la vale pe acelasi traseu marcat cu triunghi albastru si intr-un tarziu suntem la masina. Dupa o mica hidroterapie in apele reci ale raului Crasna, ne indreptam spre casa.
