Piatra Iorgovanului rămăsese ultimul obiectiv neatins din seria traseelor de pe Jiul de Vest pe care ni le propusesem anul acesta. Dupa Creasta Oslei, Culmea Plesa – Piule, Culmea Plaiul Mic-Vf Custurii, ne deplasam din nou spre valea in care, cu ceva timp in urma, raul iesea din matca si aducea prejudicii mari zonei. Drumul este lung din Bucuresti, iar doua zile sunt la limita, dar nu aveam ce face, atât aveam la dispoziție. Fiind August si o zi de weekend, era greu sa găsești cazare in apropierea traseului. Gasim ceva mai jos, in Lupeni. Ajungem in jur de ora 17.00 si mai avem câteva ore pana seara, timp suficient pentru a urca in Stațiunea Straja. Pe seara ne lăsam la pensiunea noastră dupa ce mâncam in statiune la un mic restaurant. 
        Ne trezim dis de dimineața si ne îndreptam spre Campusel, loc in care lăsam masina. Zona era destul de animata de turiști veniti sa se relaxeze cum știu ei mai bine. De aici ne deplasam pe drumul de piatra ce așteaptă de multa vreme a fi asfaltat pentru a se lega de Herculane. Deocamdată poate fi parcurs doar cu mașini 4×4, având multe porțiuni greu de trecut cu o masina cu garda joasa.
        Deci, ne îndreptam spe Pasul Cerna – Jiu si chiar inainte ne lăsam in dreapta când vedem indicatorul ce ne spune ca avem 2-3 ore pana in Saua Paltinu via Valea Soarbele, traseu marcat cu punct rosu. Pe o poteca firava urcam printre pietrele de pe firul vaii prin pădurea ce ne protejează de razele soarelui nemiloase inca de la primele ore. Avea sa fie o zi frumoasa, total diferită de ce am găsit cu o săptămana inainte in Munții Fagaras, pe Ciortea. Nu avea sa tina mult si dupa o ora de mers suntem nevoiți sa ieșim in golul alpin unde dam o stana bine îngrijită. Un câine ne latră din când in când, însă nu ne creează probleme. Urcam pe valea deschisă, larga in care șiroiesc mici râulețe. Marcaje nu prea găsim, nici nu sinchisim sa le căutam prea mult si ținem firul vaii pana la un moment dat, când trebuie sa ne lăsam in dreapta, urcand pe o culme domoala. Chiar când facem dreapta, ne întâlnim cu turma de oi de la stana aflata la marginea pădurii. Câinii nu sunt agresivi si sunt liniștiti repede de cioban. Chiar trecem pe lângă ei, toți sunt dulăi mari cu constituția unor lei. Schimbam câteva vorbe si ne vedem de drum, indreptandu-ne spre prima noastră ținta, Saua Paltinu. Traseul este ușor, noi aveam rucsacuri ușoare si era doar o plimbare fata de ce făcusem săptămana trecută.
       In sa luam o pauza de masa, scăldați in razele soarelui. Dam tricourile jos pentru a prinde putin bronz de munte. Admiram Godeanu, Retezatul in depărtare si ne înscriem pe creasca calcaroasa ceva mai accidentata, dar care nu ridica probleme deosebite. Fata de traseul de pe Piule este mult mai usoara. Urcam la inceput pe partea dreapta a crestei si, nu dupa mult timp, trecem prin stanga, urcand printre jnepeni pentru a-l lua prin învăluire, adică vom urca dinspre est. Zona devine aglomerata, majoritatea folosind traseul clasic ce urca din Valea Iarului pe triunghi rosu pe care intenționăm si noi sa coboram. Câteva poze cu vârful si ne relaxam putin ceva mai jos de el. Nu aveam de ce sa ne grabim, eram bine in timp si traseul era ușor. Cat stam, drumeții se succed pentru a face poza cu vârful. Oricum, parea sa fi fost o alegere buna, comparativ cu alte varfuri sau trasee, nu am avut parte de aglomerație.
       Ne lăsam lent la vale, oprind deseori pentru poze pana a intra in padure. Discutand una, alta nici nu știu când am ajuns jos. Traseul nu are porțiuni tehnice si nici probleme de orientare, este un traseu de promenada pentru noi. Cam șapte ore ne-a luat sa l dovedim fara a depune un efort prea mare, am oprit des pentru poze si pentru a ne întinde pe iarba.