Munții Fagaras sunt cei mai înalți din Carpații  României, cu 8 varfuri de peste 2500 m si au cea mai densa rețea de trasee turistice, peste 80. Daca vara traseele sunt accesibile si pentru cei cu mai putina experiența, iarna lucrurile stau putin altfel. Parcurgerea unui traseu implica experienta pe traseele de iarna, condiție fizica buna, echipament adecvat (coarda, ham, casca, colțari, piolet, carabe, kit avalansa). Plus ca, nu orice traseu este practicabil in sezonul alb. Avalanse, cornise, cantități enorme de zapada, vant puternic sunt câteva obstacole ce iti stau in cale in caz ca vrei sa te aventurezi in acest masiv. Daca vrei sa explorezi Masivul Fagaras pe timp de iarna, efortul depus iti va fi răsplătit pe măsura. Neluând in calcul altitudinea, in unele momente ai senzația ca esti in Munții Alpi. Creste sculptate, îmbrăcate intr-o manta alba, crează un peisaj divin. Intr-adevăr, accesul este mai greoi fata de masivele de pe Valea Prahovei sau Piatra Craiului si iti trebuie cel putin doua zile pentru a aborda un traseu de iarna in golul alpin. Vom reda aici trei trasee făcute de noi si vom completa articolul dupa fiecare aventura din Munții Fagaras.  

Sebeșul de Sus – Cabana Suru – Vârful Suru este unul dintre cele mai ușoare trasee pe timp de iarna care te scoate in creasta Făgărașului. Ma refer ușor pentru cei bine inițiați in ale muntelui, antrenati si echipati corespunzător. Pentru a ajunge la Cabana Suru ai doua variante, una pe culme marcata cu triunghi rosu si cea de pe vale, marcata cu punct rosu. Prima varianta este mai lunga dar mai usoara. Are doua puncte in care poți avea mici emoții, in rest este abordabil in orice perioada. A doua varianta este mai scurta dar mai periculoasa. Merge printre copaci doborati si are o panta pronunțată. Daca pana la cabana se ajunge ușor, de aici încolo suntem nevoiți sa utilizam echipamentul din dotare. Noi am folosim doar coltarii si pioletul, însă in anumite situații poate fi nevoie si de o coarda. Traseul care trebuie urmărit este cel marcat cu triunghi albastru, adică cel ce urmareste culmea, nicidecum cel marcat cu triunghi rosu ce iese in Curmatura Surului. Marcajele pot fi orientative, pentru ca iarna urmărim traseul cel mai sigur care implica cele mai putine pericole. De la cabana o luam prin spatele ei si dupa 15-20 minute ieșim din padure si urcam o panta înclinată cu mici arbuști răzleți. Cu cat înaintam situația se schimba si de la Monumentul Salvamontistului Robert Ungurean Baltres culmea devine mai îngusta însă nu foarte periculoasa. Putina atenție si dupa 2 ore de mers de la cabana ieșim in creasta Făgărașului pe o culme domoală. Daca avem noroc de zapada tare, înaintam ușor si pana pe Vârful Suru facem pana intr-o ora. Ce-i drept, avem o panta putin înclinată sub varf, dar poate fi urcată fara probleme. Noi am continuat pana dupa Capul Surului si puteam inainta chiar pana pe Budislavu, însă forțați de timpul avut la dispoziție si zapada tot mai moale, am facut cale întoarsă la cabana.

Piscul Negru – Culmea Lespezi – Vârful Lespezi – Cornul Caltunului este un traseu mediu ca dificultate pentru cei bine inițiați. Are o diferența mare de nivel, aproape 1300 m si o porțiune tehinica la 2200 m unde avem nevoie de coarda, ham, caraba. Se recomanda a fi trecută atunci când zapada este stabilă, nicidecum imediat dupa ninsori abundente sau dupa creșteri bruște de temperatura. Si dupa stâncă cu pricina avem o porțiune abrupta pana varf, iar de pe Lespezi pana pe Cornul Caltunului trebuie sa coboram intr-o mică sa si sa urcam din nou câțiva zeci de metri. Porțiunea este putin accidentata si trebuie sa ii acorzi putina atenție. Traseul pleaca de la Piscul Negru din zona vilelor aflate pe partea stanga, loc in care se afla si o manastire. De aici urmărim punctul rosu ce este comun cu triunghi rosu si cruce rosie. Triunghi rosu merge pe vale si iese in Saua Lespezi, iar cel marcat cu cruce rosie merge in Saua Podeanu. Cel care ne interesează pe noi este marcat cu punct rosu si merge prin padure pana ieșim la stana. Stana se prezintă in condiții bune si poate fi folosită pe timp de iarna in caz de urgentă. Găsim chiar si lemne pentru foc. De la stana ținem culmea pana in varf. Panta ia proporții tot mai mari si, daca ai noroc de zapada tare, la coltari, poți urca in forța. Priveliștea devine tot mai captivanta pe măsura ce urci, iar primăvara sau dupa ninsori recente poți vedea curgeri de zapada pe o parte si pe alta a culmii. Dupa cum spuneam mai sus, traseul are o porțiune tehnica pe la 2200 m, căruia ii acordam atenția cuvenita. Ne legam in coarda si trecem ușor asigurati de coechipieri. Asta daca ne permite zapada. In cazul in care a nins recent si mult se poate face chiar cale întoarsă. Trecând de acest punct, mai departe avem de urcat o panta înclinată, ultima, pana pe varf. Nici aici nu este mai ușor dupa ninsori abundente. Pana aici noi am facut 4 ore si 30 de minute, însă timpul poate sa creasca in funcție de starea zăpezii. In caz de vrei sa ai in palmares inca un varf de peste 2500 m, iarna, poți continua spre Cornul Caltunului, la care se mai adauga vreo 30 minute dus – întors. Cobori o porțiune stâncoasa ușor accidentata si urci iar pe o culme îngusta cu cornise sculptate de vant. De pe Corn ai o priveliște de vis, atât spre Negoiu, cat si spre Lespezi. La coborare am facut doar 2 ore si 30 de minute, ajutați de zapada moale care atenua căderea picioarelor lăsate sa meargă sub efectul gravitației.

Cariera de Marmura – Cabana Negoiu – Muchia Serbotei – Vârful Serbota este mai dificil decât cele doua enumerate mai sus, cel putin in partea superioară. Culmea este mult mai îngusta, are o panta înclinată, porțiuni tehnice, întâlnim des cornise formate de vant. De la cariera de marmura, loc în care se lasa mașinile daca drumul este curat si nu are zapada, pornim spre Cabana Negoiu pe un drum forestier accesibil in orice perioada a anului. Pana la cabana faci cam 2 ore si 30 minute. De aici începe cu adevărat traseul. Mergem prin padure vreo 20 de minute pe o poteca marcată banda albastra, punct rosu, cruce albastra. Pe noi ne interesează primul, adică banda albastra. Dam de un indicator care ne îndruma sa părăsim poteca principala si luam in piept o panta afurisita pentru a ieși in muchie. Din acest loc ne echipam pentru a aborda un traseu alpin ce implica atenție si îndemânare. Luam pioletul in mâna si, Pe cai, Maria Ta. Traseul merge in general pe partea înaltă a culmii si depășește porțiunile tehnice pe partea vestica. Pe est avem câteva cornise periculoase de care trebuie sa păstram ceva distanța. Noi am avut ghinion si de ceva vant, necesitand o mai mare atenție. Traseul nu este lung, dar este suficient de solicitant pentru a avea nevoie de o condiție fizica buna. In multe locuri seamănă cu Creasta Pietrei Craiului. Ce sa mai, un spectacol desăvârșit. Porțiunea care o ai mereu in stanga este cu un arc de cerc ce leagă Vârfurile Serbota si Saratii, numita Custura Saratii. Este unul dintre cele mai dificile trasee marcate de la noi din țara. O făceam intr-un Noiembrie cu mult soare dar cu in strat subțire de zapada pe el. Tot de aici se vede si Vârful Negoiu despărțit de Varful Saratii prin Saua Cleopatrei. In sa urca traseul marcat triunghi albastru pe care il vedem plin de zapada si care are o dinamica pe care nu ai crede ca se poate urca. Nici partea vestica, cea in care vedem Vârful Scara nu este de neglijat. Facem pana pe varf putin peste trei ore, cu un mers susținut, întrerupți de scurte pauze de poze si de hidratare. Vantul nu ne-a lasat sa ne bucuram prea mult de împrejurimi, asa ca, ne-am retras repede la dos pentru a mânca ceva. Vremea continua sa fie superba, iar noi nu ne mai opream din făcutul pozelor. Asa vreme nu prinzi foarte des in Fagaras. La intoarcere am coborat la fel de concentrati pentru ca zapada devenise ca un zahar umed.

Piscul Negru – Caltun – Strunga Doamnei – Vf Negoiu – un traseu dificil si abordabil in anumite conditii de cei cu experienta pe traseele de iarna. Noi l-am parcurs chiar in prima zi de iarna calendaristica, de Ziua Nationala a Romaniei, o zi cu mai putina zapada si cu un ger de -12 grade. De la Piscul Negru urmam marcajele triunghi albastru si punct albastru pana la un moment dat, cand ne lasam in stanga si intram pe Valea Caltunului. Zapada creste pe masura ce urcam, insa nu avem probleme pana la Refugiul Caltun. De aici urcam in Portita Caltunului, loc din care ne echipam cu tot ce trebuie, ham, coltari, piolet, casca si coarda. Urmeaza un pasaj dificil in care avem nevoie de o zapada stabila, bine asezata si de mare atentie. Desi nerecomandata pe timp de iarna, acum, conditiile ne permit sa urcam prin Strunga Doamnei si sa ocolim Strung Dracului. In orice caz, ambele variante sunt periculoase pe timp de iarna si pot fi abordate in conditii de vreme favorabila, zapada stabila, cunostinte temeinice de iarna, pregatire fizica buna. In ambele strungi se pot forma cornise. Ocolind Strunga Dracului, nu ne ramane decat o panta asidua pana pe K2 Romaniei, Vf Negoiu. Frumusetea a tot ce ne inconjoara merita pe deplin efortul depus. Mentionam in final ca traseul este recomandat alpinistilor si montaniarzilor cu experienta, cu echipament adecvat (coarda, ham, carabiniera, casca, coltari, piolet, anou, dispozitiv avalansa etc), cu o buna pregatire fizica. Fiind unul dintre cele mai dificile trasee pe timp de iarna, nu se recomanda parcurgerea lui dupa ninsori recente, incalziri bruste, vreme rea. Pe traseu pot fi avalanse, cornise, depuneri de zapada greu de trecut, pasaje expuse, probleme de orientare. 

Balea Lac – Saua Caprei – Vf Vaiuga – Saua Vaiuga – Vf Vanatoarea lui Buteanu – De la Cabana Balea Lac urcam pe traseul de vara marcat cu triunghi albastru, cu siguranta ca zapada este bine asezata si avem un risc redus de avalansa. Intr-o panta accentuata, urcam ajutati de coltari pe zapada betonata de frigul abatut peste Masivul Fagaras. Din Saua Capra viram la stanga si ne inscriem pe creasta matematica, urcand Varful Vaiuga. In niciun caz nu urmarim traseul de vara. De pe varf coboram atenti in Saua Vaiuga, apoi incepem din nou sa urcam panta abrupta cu ochii atintiti la cornisele inselatoare aflate pe partea stanga. Pe ultima suta de metri suntem atenti la portiunea accidentata care si vara da batai de cap unora si in scurt timp suntem pe cel de-al optulea varf ca inaltime din tara noastra.

Balea Lac – Vf Paltinul – Vf Iezerul Caprei – Saua Caprei – Balea Lac – un traseu scurt in Creasta Fagarasului, dar nu care nu este lipsit de pericole. In principal, urcarea si coborarea de la Balea Lac sunt predispuse fenomenelor de deplasare a maselor de zapada atunci cand a nins abundent si masele nu sunt stabilizate, adica putem avea avalanse. Asadar, vom evita cele doua variante cand avem risc mare de avalansa. Urcam o panta accentuata in serpentine scurte si in scurttimp ne apropiem de Saua Paltinul. Nu vom merge in sa ci vom urca in stanga direct pe varf. De aici urmeaza o creasta pe alocuri accidentata caruia ii vom acorda o mare atetie, pentru ca un pas gresit poate fi fatal. Vom folosi echipamentul tehnic in functie de necesitati si vom avea grija la cornisele formate de vant. Odata trecuti de portiunile dificla, ajugem pe Iezerul Caprei si urmeaza o coborare accentuata in Saua Caprei si una cu emotii la Balea Lac. In concluzie, vom tine cont de averizarile meteorologice, riscul de avalansa si pregatirea noastra tehnica. Recomand ca acest sa fie parcurs atunci cand avem un risc moderat de avalansa, pe o vreme buna si cu cu echipament adecvat turelor alpine (coltari, piolet, coarda, ham, casca, kit de avalansa)

Stana Capra – Versantul Sudic de deasupra Cabanei Capra – Vf Museteica – un traseu dificil, cu probleme de orientare si cu un risc ridicat la avalanse. Noi am parcurs acest traseu pe o zapada stabila, cel putin la urcare, si cu risc moderat de avalanse (2). Asadar, intram de pe valea de langa stana, adica cu vreo 100 m inainte de Cabana Capra si vom urca o panta accentuata si accidentata. In functie de starea zapezii, vom merge fie pe firul vaii, fie pe partea dreapta. Vom avea grija la un moment dat sa ne lasam in stanga si nu ne lasam furati de valea din fata. Vom nevoiti sa urcam in culme usor, usor si vom tine creasta matematica. Partea mai difcila este intre 1700 m si 2000 m, apoi creasta devine mai prietenoasa. Ajungem intr-un final sa ne racordam cu creasta Piscul Negru – Museteica – Buda – Arpasu si in scurt timp, dupa ce facem stanga, ajungem pe Vf Museteica. Daca la urcare nu am intampinat probleme tehnice, la coborare, fiind un versant cu expunere sudica, zapada s-a dezmortit si coborarea a fost mai anevoioase pe portiunea de care ziceam mai sus. In concluzie, daca alegeti acest traseu trebuie sa aveti mare grija la toate aspectele legate de vreme, risc de avalansa, pregatire fizica si tehnica, echipamentul din dotare (casca, ham, pioleti, coltari, coarda, kit avalansa), orientare.

  Vom completa lista traseelor de iarna dupa fiecare aventura in Alpii Transilvaniei, asa cum ii numea Emmanuel de Martonne. Un traseu in Fagaras, pe timp de iarna, il faci greu. Distanța, timpul avut la dispoziție, echipa, vremea, condițiile din teren fac din el un munte greu accesibil in anotimpul alb. 

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate. Conditiile din teren pot sa difere de la o zi la alta, in functie de vreme si stratul de zapada. Orice traseu de iarna poate deveni periculos in caz de ninsori abundente, viscol, doboraturi de copaci, cresteri bruste de temperatura. Traseele de iarna, mai ales cele de la altitudine, sunt destinate celor cu experienta, cu o conditie fizica buna si cu echipament adecvat. Traseele de iarna pot sa difere de cele de vara, nu se urmareste intotdeauna marcajul, ci traseul cel mai sigur. Cand parcurgem traseele de creasta, avem in vedere cornisele formate de vant. Se evita parcurgerea vailor ce adapostesc zapada multa, taierea pantelor, indeosebi cele cu inclinatie intre 25 – 45 grade, se pot declansa avalanse. Totodata, timpul parcurs poate sa difere de cel de vara in functie de stratul de zapada. Informati-va corect din mai multe surse, solicitati mai multe informatii de la Serviciul Salvamont.