Download file: Sinaia_-_Valea_Rea_-_Urechea_-_Azuga.gpx

       Suntem la sfarsit de Octombrie, cand toamna își lasa tot mai mult amprenta peste munti si frigul devine din ce in ce mai pătrunzător. Având o zi liberă la mijloc de saptamana si o vreme superba, am zis sa dam o tura de o zi in Munții Baiului. Sunt ideali in aceasta perioada, mai ales ca nu mai întâlnim turme de oi însoțite de câinii agresivi.
       Eram in dubii ce traseu sa alegem intre Valea Câinelui si Valea Rea. Pana la urma il alegem pe cel de-al doilea si oprim in Sinaia. De aici ne lăsam in dreapta peste sinele de tren pentru a intra pe un drum, printre case, unde avem un pod ce traversează raul. Dam de drumul forestier si facem stanga urmând valea. Am mai fost pe Valea Rea, însă nu am urcat-o niciodată pana in capăt. Fie am dat in ea din Culmea Cumpatu, fie din Culmea Draganu.
       Așadar, ne infingem in ea pe un drum forestier brăzdat in unele locuri de tractoare. Frigul este pătrunzător la primele ore, pasind atenti pe solul înghețat. Traseul este ușor si nu ridica nicio problema. Merge îndelung pe acest drum, pana când se termina si ia aspect de poteca. Continuam pe ea pana ieșim intr-un evantai, adică avem in fata muntele Baiul Mare din care se desprind mai multe culmi pe care le studiem. In cele din urma ne lasam pe prima din stanga si urcam asiduu spre Culmea Cumpatu. Avem o diferența de nivel considerabila. Chiar daca parcusesem ceva distanța, in altitudine nu prea avansasem. Asa ca va trebui sa ne luptam cu înclinația pantei si cu iarba mare si deasa. Oprim frecvent pentru poze, culorile toamnei inca ne ofereau un real spectacol. Pauzele sunt tot mai lungi si dese, însă nu ne grăbeam, aveam mult timp la dispozitie.
      Iesiti in culmea Cumpatu, luam o pauza lunga de masa in bătaia razelor de soare ce ne mai încălzeau oasele. Nu știam pe unde sa coboram, aveam mai multe variante. In prima faza ne hotărâm sa coboram pe Zamora, ca mai apoi sa luam in calcul varianta Azuga. Pe Baiul Mare nu mai urcam si o luam pe sub culme, ieșind in drumul ce străbătea creasta Baiului. Peisajele ne încânta, mai ales când privim spre Bucegi. Avem multe amintiri si imagini din traseul asta, unele din ele si pe timp de iarna.
      Ajungem la Popasul Uriașilor, unde luam o pauza pentru a bea un ceai si descindem spre Azuga prin padure, pe miriada de frunze căzute din copacii foioaselor. Ieșim in Azuga dupa vreo noua ore, dar cum spuneam, ne-am lungit mult cu pozele, vorba si pauzele de masa. Era prea frumoasa ziua sa te grabesti.