Perioada: 12 Septembrie 2020

Traseu: Busteni – Jepii Mari – Comorile de Mijloc – Braul lui Raducu – Jepii Mari – Busteni

Marcaj:  traseul Jepii Mari – Comorile de Mijloc (1b) – Braul lui Raducu (1a) – Jepii Mari este nemarcat, catalogat ca fiind traseu de munte cu aspect turistic greu; in literatura de specialitate traseele alpine nemarcate au indicativ in functie de gradul de dificultate: 

1a: Vai si brane de abrupt; in aceasta categorie intra traseele cu caracter turistic de prezentare a regiunilor alpine si introducerea in alpinism a incepatorului;

1b: Vai de abrupt si hornuri; saritorile de pe parcurs sunt uneori dificile, dar pot fi ocolite; in unele locuri participantii la traseu trebuie sa se asigure in coarda;

Timp de mers: Busteni – Comorile de Mijloc 4 ore, Braul lui Raducu – Jepii Mari – Busteni 3 ore

Echipament: adidasi drumetie, ciorapi – 2 perechi, , pantaloni softshell, bluza de corp – 1,  tricou cu maneca scurta – 1, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, piolet, ham, coarda, carabe, bucle, coborator rapel, casca.

Scurta descriere: traseul Valea Comorilor de Mijloc porneste din Jepii Mari dupa 45 de mers din Busteni, adica la a doua vale pe care o intalnim, prima fiind Valea Seaca dintre Clai. Ajunsi pe valea cu pricina, incepem sa escaladam micile saritori ce ne iau in primire inca de la inceput si tinem firul vaii, nelasandu-ne pacaliti de limba de grohotis ce se lasa in dreapta. Prin vegetatia sacaitoare ne croim drum pana ajungem la o bifurcatie in care valea noastra se lasa in dreapta, iar Brana Comrilor in stanga. Traseul incepe sa se complice si intalnim saritori ceva mai greu de trecut, ajutati de lemnele proptite intre stancile pravalite pe vale. Saritoarea mare se afla la mijlocul traseului, prevazuta si ea cu un lemn de care ne ajutam pentru a ne strecuta prin micutul canion din dreapta ei. Trecuti de cel mai difcil punct al traseului, tinem in continuar frul vaii si cand cele doua vai se despart din noi, ne lasam usor in stanga. Comorile Claii le lasam pentru alta data. Iesiti in Braul lui Raducu avem o misiune usoara pana dam de traseul marcat cu triunghi albastru, Jepii Mari. 

Observatii: traseul Valea Comorilor de Mijloc – Braul lui Raducu este dificil, recomandat celor cu experienta pe traseele marcate, cu cunostinte de catarare, cu o buna orientare in teren; traseul necesita echipament adecvat turelor alpine de nivel minim (ham, coarda, casca, carabe, dispozitiv rapel);

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android). 

        S-au scris cateva legende despre aceasta minunata vale de abrupt din Munții Bucegi. Cum ca in anumite conditii meteo aparea o poteca ingusta, iar cei care paseau pe ea fie se rătăceau, fie piereau sau ca in timpul lui Herodot ar fi fost ingropate comori dacice. Nu știu cat adevăr exista in ele, însă este cert ca avem de explorat o zona frumoasa nemarcata din mult cautatul masiv de cei dornici de trasee in care iti creste putin adrenalina. Situată pe partea estica a masivului, pe abruptul prahovean, Valea Comorilor de Mijloc face parte din labirintul celor trei Comori, Brana Comorilor, valea in cauza despre care vom vorbi si Comorile Claii.
         Plecam cu entuziasm de la Hotelul Silva si ne înscriem pe traseul marcat cu triunghi albastru, adică pe Jepii Mari. Vedem cu ochii noștri dezastru produs de furtunile violente din urma cu câteva luni si speram sa nu avem parte de doborâturi pe traseul nostru. Trecem de prima poteca pe care acum un an intram in Seaca dintre Clăi si mai urmărim vreo 30 de minute  traseul marcat pana dam de valea cu pricina. Intrarea este ușor de intuit si, dupa ce ingurgitam ceva de mancare, ne infingem in ea. Din prima avem de trecut doua mici săritori pe care le depășim cu ușurintă si ne continuam periplu. La un moment dat ai tendința a tine dreapta, pacăliți de limba de pietre similară traseului avut pana aici, însă noi ne ducem inainte prin vegetația deasa si sâcâitoare pana când valea se desparte in doua. In stanga avem Brana Comorilor, iar in dreapta Comorile de Mijloc, cele care ne interesau pe noi. Deci ne lăsam ușor in dreapta si imediat suntem întâmpinați de o săritoare cu doua lemne proptite in ea de care ne ajutam sa ieșim deasupra. Ne mișcam bine si dupa mici obstacole, pe la jumătatea vaii dam de saritoarea cea mai dificila, un minicanion spalat pe care sta proptit, la fel, un lemn. Încearcă prima data Eugen cu rucsacul si nu merge. Lăsam rucsacurile jos, înfășor o lonja închisă cu o caraba, având o priza buna pentru a ajunge la o mică treapta. Prin ramonaj, cu ceva efort ies pe treapta si de acolo ma asigur de o bucla prinsă de lemn, însă nu pun toată baza in ea. Ies imediat deasupra ei si ma asigur de un piton, tragand sarsanalele sus. Urca imediat si Eugen, asigurat fiind pentru mai multa siguranța.
        Pierdem ceva timp aici, însă aveam de unde si demaram in trombă pe valea in forma de V. Dam de alte săritori pe care le escaladam sau le trecem pe dedesubut si ne ducem glonț spre Braul lui Răducu. Din nou dam de o bifurcatie, loc in care ținem stanga, in dreapta am fi intrat pe Comorile Claii. Stam bine cu timpul si ne dăm seama ca mult nu mai aveam. Ne ducem direct fara a mai cauta foarte mult sa ocolim saritorile, ne plăcea cățărarea. In mai putin de 4 ore o devoram.
       Ajunși in brâu, luam o binemeritata pauza si ne debarasam de harnasament. Aveam o continuare misiune usoara pe care o știam de acum doi ani. Ne ducem spre Jepii Mari pe brana, depășind Valea Urlatorii Mari si in scurt timp ieșim din nou in poteca marcata. Urmează o coborâre usoara, relaxanta pana in Busteni. Întâlnim des turiști sumar echipati, la o ora destul de târzie pentru pregătirea lor, însă cu mult curaj. Ne continuam traseul fara a insista prea mult cu informațiile si putin dupa ora 16:00 suntem in Busteni.