Vf Moldoveanu prin Valea Vistei

Perioada: 06-07 August 2021

Traseu: Vistisoara – Valea Vistei – Portita Vistei – Varful Moldoveanu si retur

Marcaj: Vistisoara – Portita Vistei Portita Vistei – Vf Vistea , Vf Vistea – Vf Moldoveanu

Timp de mers: Vistisoara – Portita Vistei 5 ore, Portita Vistei – Moldoveanu 1 ora

Echipament: bocanci 3 sezoane, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi liner – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, cort, sac de dormit, saltea.

Scurta descriere: Din Vistisoara urcam cu masina pana la bariera, de unde ne inrolam in misune pe acelasi drum forestier, vreo 3 km. Intram pe o poteca ce traverseaza de cateva ori raul, pe podete subrede si trecand o portiune cu copaci rupti de avalansa si transpotati in vale. Ajungem la Refugiul din Valea Vistei ce poate adaposti vreo 20 de persoane la nevoie si in scurt timp iesim in golul alpin. Mergem pe aceeasi panta domoala pana cand ajungem sub creasta. De aici avem o panta considerabila de urcat pentru a iesi in Portita Vistei. Usor accidentata si friabila, in curbe stranse, ne scoate in creasta Fagarasului chiar sub cele doua varfuri, Vistea si Moldoveanu. Din sa, facem dreapta si ne luptam in continuare cu o panta accentuata pana iesim la 2527 m, adica pe Vf Vistea. De aici vom cobori cativa metri in Spintecatura Moldoveanului, urmand sa urcam din nou cativa zeci de metri pentru a iesi pe cel mai inalt varf din Romania. Din Vistisoara pana pe Moldoveanu ar fi cam 6 ore si 30 minute, totul depinzand de conditia fizica a fiecaruia.

Observatii: traseul este mediu ca dificulate pentru cei cu o conditie fizica buna. Traseul prezinta o diferenta mare de nivel, o distanta lunga si o panta accentuata in partea superioara la iesirea in creasta. Exista apa pe traseu. In partea superioara izvoarele pot fi conditionate de caderile de precipitatii.

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

[sgpx gpx=”/wp-content/uploads/gpx/Valea_Vistei_-_Vf_Moldoveanu.gpx”]

Un ultim antrenament pentru Monte Rosa programasem in Masivul Fagaras. Ca sa fim cât mai aproape de altitudinea pe care intenționăm sa o atingem, Moldoveanu era cea mai buna opțiune. Il accesam din Valea Vistei, un bun prilej de a urca o diferenta considerabila de aproape 2000 m. Este important sa faci asta când vrei sa treci la altitudini de peste 4000 m.
Asadar, ajungem in Vistisoara si urcam cu masina pana la bariera. Echipam rucsacul si ne avantam spre cel mai inalt varf al României. Mergem vreo trei kilometri pe un drum forestier, pana dam de o poteca ce trece cand pe o parte, când pe alta, pe podețe șubrezite de intemperii. Deocamdată traseul nu pune probleme si urcam in voie, ajutati si de ceva energizante, ideale pentru astfel de ture. Vremea este închisă, dar pe parcurs norii se mai împrăștie si ne dau speranțe ca nu vor cădea stropi de ploaie. Rucsacurile au cateva kilograme pe ele, pentru ca luasem cu noi cort, sac de dormit si saltea. Intentionam sa dormim in Portita Vistei. Pana a iesi in golul alpin, trecem vreo 4 podețe si o zona in care avalansa a făcut prăpăd. Zeci de copaci, sau sute, sunt adunați pe firul vaii principale, aduși din partea dreapta de pe un valcel secundar. Tot inainte de a părăsi padurea, intalnim si un refugiu spațios, dar care, din păcate, ia apa pe la îmbinări. Langa, un izvor ne poate potoli setea sau aproviziona cu apa necesara traseului. Cum ziceam, mare lucru nu vedem, norii se ridicau usor, insa atmosfera este incarcata. Totusi, eram optimiști ca a doua zi vom avea o zi superba cand vom urca pe Moldoveanu. Valea este usor atipica fata de celelalte, dam exemplu aici de Podragu, Sambata, pentru ca urci indelung pe ea pana ajungi sub creasta, de unde ai o panta cu multe grade. Pana aici inaintam rapid, iar cand incepem sa urcam in Portita Vistei pierdem putin din viteza. Oricum, mergeam bine si in mod cert aveam sa ajungem mai devreme decât preconizasem noi.
Plecati de la ora 14:00 fara ceva, la 19:00 suntem in creasta. Vantul sufla iute și dadea senzația de o temperatura ce se apropia de limita înghețului. Apelasem la manusi si geaca. La refugiu mai erau inca 4 drumeti, care plecasera sa faca summit-ul. Nu suntem hotarati unde vom dormi, pentru ca vantul sufla energic si in refugiu parea cald și bine. Hotaram sa dormim in el si, in caz ca vor veni altii, sa montam corturile. Pe traseu intalnisem inca trei drumeti ce aveau de gând sa stea în el, neavând alta opțiune. Epuizati si fara experienta, urcau foarte greu panta ce te stoarce de energie chiar si daca esti bine antrenat. Trece ceva timp, si, cand vedem ca se lasa seara, plecam in cautarea lor. Ii reperam rapid, fiind chiar la ieșirea in creasta. Vizibil vlăguiti, au scos-o pana la urma la capăt. Seara este linistita, dar din cand in cand rafale de vant se izbesc de refugiul din piatra bine intremat. As zice ca este unul dintre cele mai bune. Piatra este sfânta si nu are moarte daca-l pui bine pe picioare.
La prima ora sărim in ghete si mai tragem de timp, așteptând sa plece norii de pe varf. Se derula acelasi film ca acum trei ani, cand faceam creasta si inoptam aici, iar dimineata urcam pe varf la primele ore. Vremea era identica si pe parcursul urcarii norii mergeau cu o viteza uluitoare, purtati de vantul ce batea cu mare viteza. Suntem printre primii pe varf, urmati de alți doi slovaci. Ne putem desfasura in voie. In scurt timp lumea avea sa stea la coada ca in comunism la alimentara. Se vedeau grupuri ce urcau in șir indian, venind din toate directiile, mai ales din Valea Rea.
Dupa o sesiune lunga de poze, ne lasam pe unde am venit, recuperam bagajele si descindem tot prin Valea Vistei. Si pe aici vin grupuri mari de turisti, mare parte din ei la prima experienta pe acest varf. Vremea continua sa fie bună si se contura un weekend perfect pentru cei ce se aventurau pe munte. Noi coboram in mare viteza si-n patru ore suntem la baza lui. Doar cateva pauze de hidratare, in rest fara alte evenimente. Antrenamentul a fost de bun augur, urma un examen mai important, Vf Zumstein 4563 m – Monte Rosa.