Download file: Verde Crud - Poiana Cerbului - Pârtia Lupului - Cabana Postavaru.gpx

       Nu se anunța o vreme excelenta, însă noi am plecat spre Masivul Postavaru prin troienele căzute in cantități considerabile. Am ales o zona mai putin umblata, pe partea sudica a masivului, cu plecare de la Pensiunea Verde Crud. Intram pe la Fosta Cabana Cheia, zona de acces si pentru Cheile Rasnoavei. Drumul se prezenta in condiții bune, putând intra ușor cu masina pana in zona cabanelor.
    Parcăm masina si îndată ne echipam, luând-o din loc printre fulgii de zapada ce cădeau necontenit. Inițial, stabilisem sa intram pe traseul marcat cu punct rosu, pe la Avenul Groapa de Aur, dar acolo am schimbat planul. Am luat-o pe traseul marcat cu punct albastru prin Poiana Cerbului. Am zis sa alegem un traseu mai ușor pentru a inainta mai ușor prin zapada proaspăt cazuta. Eram doi la număr, eu si Teo, binedispuși si dornici de aventura prin pădurea încărcată de omăt. Strabatem repede micile chei de pe Valea Poienii pana ieșim in Poiana Cerbului. In fata vad mișcare, doi câini, unul negru si unul roșcat, se jucau in zapada. Ajunși la locul cu pricina, ne dam seama ca erau lupi si nu caini. Se vedeau urme care intrau in padure, unele de lupi, altele de căprioare, probabil cum au alergat dupa prada.
      Ne vedem de drum pana in capătul poienii unde se afla o casa din lemn ce sta sa cada. Luam o pauza de masa. De aici se despart traseele punct albastru si banda albastra. Pe primul il urmăream noi, iar al doilea ducea spre Râpa Dracului. De fapt, de aici incepem sa vedem marcajul punct albastru. Dupa o pauza de 15 minute mărșăluim din nou prin stratul de zapada tot mai consistent pe Valea Groapa Lunga. Panta ia proporții, punându-ne picioarele la treaba, pana aici terenul având o înclinație mică. Totuși înaintam bine, in unele locuri găseam vechile urme, in altele le faceam noi. Următoarea noastră ținta era Poiana Ursului, acolo unde traseul nostru il întâlnește pe cel ce vine de la Avenul Groapa de Aur. Ne ia vreo doua ore si douăzeci de minute, destul de mult pentru un traseu asa ușor. Dar in asa condiții nu puteai mai repede.
    Inca putin si ieșim pe Pârtia Lupului, unde găsim marcajul cruce albastra care urca la Cabana Postavaru. Slabe șanse sa răzbați printre copacii pleoștiti de la încărcătura de zapada si fara nicio urma. Urcam direct pe pârtie printr-o zapada adanca pana la brâu in unele locuri. Panta te storcea de energie, complotand cu stratul de zapada împotriva noastră. Dupa câteva zeci de minute de agonie pășim pe un teren oarecum tare, facut de schiori. Sincer, la cum decurgeau lucrurile, eram sceptic ca vom ajunge la cabana, darămite pe varf. Vremea continua sa fie la fel de potrivnică, ba chiar mai rau pe ultima suta de metri. O ceata densa iti limita vederea la câțiva metri. Cu mare efort ajungem pana la urma la Cabana Postavaru, o cabana arhiplină de schiori. Mâncam ceva, bem o cafea si o luam din nou din loc. Pe varf nici gând sa urci, la ce vremea era, chiar nu merita, iar timpul avut la dispoziție nu ne permitea acest lucru. Oricum scopul nostru a fost sa ajungem la cabana si daca eram bine in timp sa mergem si pe varf. In astfel de condiții trebuie sa iti propui lucruri mici, realizabile, pentru a nu avea eșecuri si a nu te întoarce dezamăgit.
    Coboram pe unde am venit, ne uitam in zadar dupa traseul cruce albastra care merge prin padure. Nu cred ca ar fi fost oricum o alegere buna la ce iureș se dezlantuise. Alegem alt stil de coborâre, unul mai neconvențional, scoatem husele de pe rucsac si ne dam la vale pe fund. Economisim timp prețios si menajam si picioarele, le-am fi solicitat bine pe o asa panta. Condițiile de afara deveneau din ce in ce mai aspre. Ceata si ninsoarea i-au alungat pe toți de pe pârtii. Intram in pădure pe același traseu, renunțam la ideea de a cobori pe punct rosu. Timpul avut la dispoziție ne cam presa si alegem calea cea mai scurta. Cu urmele deja făcute mergeam repede. Nu oprim prea des, poze făcusem deja pe traseu, interesul scăzuse, asa ca, pășim apăsat pana unde am lasat masina, ținând cont ca avem si ceva audiență in zona. Animalele sălbatice ataca rar omul, dar asta nu înseamnă ca esti absolvit in totalitate de pericol, pana la urma esti pe teritoriul lor. Exact când se lasa seara ajungem la masina si plecam spre casa pe DN-ul aglomerat.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---