Perioada: 18 Aprilie 2026

Traseu: Sat Serbanesti – Muchia Vladesei – Cabana Cozia

Marcaj: Serbanesti – Muchia Vladesei Muchia Vladesei – Cabana Cozia

Timp de mers: 7 ore dus – intors, 1 ora pauza

Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi softshell – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking..

Observatii: traseul prezinta poriuniaccidentate ce pot fi periculoase in timpul ploilor sau cand avem zapada pe traseu; in prima parte traseul este frecventat de animale salbatice (ursi)

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca traseul

     Am tot urmărit vremea în zona Carpaților de Curbura, dar nu prea se aratau ore cu soare. Asa ca pentru o zi ne-am orientat către Cozia. Dupa cum știm, Cozia este un munte scund, dar ca să iesi la cabana Cozia ai de urcat o diferenta de nivel considerabila, adica vreo 1300 m, fiindcă pleci de la 300 m. Prin urmare, gasim o soluție pe care nu o stiam, sincer sa fiu. Am vazut-o intr-o postare și parea rezonabila. Mai exact, din Satul Serbanesti putem reduce atât diferenta de nivel cât și timpul.
     Urcam cu masina pana in marginea satului, unde gasim un loc sa lasam masina. Cine are o masina cu garda mai înaltă, poate urca chiar mai sus, unde poate lasa fără probleme. De la troița, noi mai mergem vreo câteva sute de metri si lasam in spate satul frumos de la poalele Muntelui Cozia. Verdele crud abia își arata coltii, desi eram in luna aprilie. Fusese cu ceva timp in urma niște reprize de frig, chiar cu ninsoare.
     Asadar, ii dam in sus pe un drum noroios și in scurt timp intram in padure. Cam asa se va desfasura traseul nostru in mare parte, prin padure. Urmam punctul albastru pana vom întâlni triunghi albastru ce vine din gara Călimănești, apoi ne vom racorda cu clasicul traseu banda albastra ce trece pe la Manastirea Stanisoara.
     Dupa cum spuneam, traseul merge doar prin padure cu unele puncte de belvedere pe care le avem in partea superioara. Noi ii dam pedala pe poteca cu gandul de a iesi cat mai repede la cabana. Avem un indicator care ne spune ca gasim izvor, in rest urcam apăsat. Ne conectam în culme cu triunghi albastru dupa vreo ora si ceva și mergem asa un timp cu mici suisuri și coborasuri. Ulterior începem sa urcam cu adevărat panta ce ne scoate in banda albastra. Pana la cabana asa va fi. Gasim vreo trei excremente de urs, ceea ce denota ca trebuie sa facem gălăgie. Fiind un traseu mai putin umblat, era și normal. Vreme este frumoasa și ideala de drumetie. Nimic nu ne tine in loc.
    Dupa ce ajungem la traseul clasic, oprim la băncuțe pentru o pauza de masa. Parca aveam nevoie de ceva energie sa trecem portiunile cu lanturi si sa iesim in golul alpin. Mult mai repede decât ne-am fi așteptat, pentru ca indicatorul dădea un timp descurajant de aproape 5 ore 30 minte, iar noi l-am dovedit in vreo 3 ore 30 minute. La cabana slaba mișcare, doar noi si inca vreo 4 persoane, desi era o zi de weekend. Poate am fost noi prea rapizi și de acum începeau sa vina, mai ales cei care aveau sa se cazeze. Mancam o ciorba, o clătită și stam intinsi la soare cam o ora. 
    Cum alte variante de traseu nu prea aveam de coborare ca sa ne întoarcem la masina, suntem nevoiti sa coboram tot pe unde am urcat. Fara nicio retinere, ii dam la vale. Traseul il stim, poze nu prea aveai unde sa mai faci, asa ca nu ne ramane decat sa descindem in forța. Cu tot cu pauze, ne incadram numai bine in timp, adica pe la ora 17:00 suntem in sat.