[sgpx gpx=”/wp-content/uploads/gpx/Valea-Seaca-a-Caraimanului-1.gpx”]

    Forma buna din ultimile săptămâni in care ne aflam trebuia confirmata într-o tura mai dura. Valea Seaca a Caraimanului si Valea lui Zangur erau pe ordinea de zi, doua nuci tari ce necesita elemente de catarare, cu saritori de nivel mediu si un efort susținut.

    Ajunsi la primele ore in Busteni, mergem spre Partia Kalinderu si luam la picior o poteca firava prin iarba umeda. Viram dreapta, prin padure, unde poteca este evidenta, chiar un drum forestier pana iesim in Valea Seaca, apoi urmează aventura. Intalnim aici inca doi pretendenți gata de plecare. Ne echipam corespunzator si luam la rand fiecare săritoare urmând firul vaii. Înțelesesem ca se pot si ocoli, insa noi i-am dat directa. Ne cataram la liber, fara a face uz de coarda. Prima săritoare o abordam prin fisura din stanga. Gasim prize bune, iar sus cred dacă era si un piton. Ne aventuram mai departe și urmează saritori mici ce nu pun probleme, abia dupa jumatatea traseului dam de o noua săritoare ceva mai mare de vreo 25 m. Merge si ea la liber, direct, daca stanca este uscata și ești mai inalt pentru a întinde picioarele, pentru ca prize sunt.

    Ne apropiem de Valea Zangur, acolo un Valea Seaca se împarte în doua. Dar inainte avem de trecut printr-o mica grota. Dau rucsacul jos si misiunea este usoara, nu pune probleme, ieșind deasupra ei. I-am dat fara oprire si asta s-a văzut in economia timpului. Fiind aproape de Zangur, credeam ca ce a fost mai greu a trecut. Stiind ca fiind un 1A, am zis ca mergem pe ea fluierând. Dar Zangur avea sa ne ofere surprize. Intr-adevar in cartea lui Emilan Cristea este clasificata 1A, cu mentiunea ca in general, prezinta un parcurs lipsit de obstacole cu exceptia a doua saritori foarte inclinate si umede. Dar, daca vom cauta pe internet alte descrieri, multi o dau 1B. In concluzie, cu saritori mici si umede, in forma de v si ingusta, fara prize, traseul devine dificil si poate urca gradul de dificultate. Prima săritoare prin care trebuie sa te strecori pe sub bolovan era greu de abordat. Peretii înguști, umezi îmi dau de furca. Incercam sa ocolim prin stanga, prin iarba umeda si terenul instabil. Nu prea îmi plac fetele astea, mai degraba prefer pe fir. O cadere de aici inseamna cativa metri chiar zeci. In horn nu pici asa mult. In fine, o trecem pe asta și ii dam binețe. Probabil, unde se acumulase si putina oboseala, fiecare săritoare parca punea probleme. Umezeala ne dădea bătăi de cap. Poate am subestimat-o noi, crezând ca e un fel de Morar, insa in condițiile alea ar fi un 1A spre 1B. Am citit ulterior ca in urma cu o luna a venit Salvamontul dupa trei persoane blocate aici, si in trecut au fost mai ceva evenimente triste. In special probabil cu ploaie sau stanca umeda. 

    O scoatem la capăt în timpul estimat de noi, storsi putin de energie pe ultimul jgheab înierbat. Gradul de dificultate este discutabil, pentru ca fiecare conștientizeaza pericolul in felul lui. Adica Valea Seaca, cu saritori mai mari mi s-a părut usoara, in niciun moment nu am simtit ca as fi în pericol. Insa, pe Zangur, am avut zone, mai ales pe fetele înierbate instabile, pe care nici nu voiam sa privesc înapoi. 

    De aici stiam ce avem sa gasim. Portita Caraimanului o vizitasem in urma cu un an, Jepii mici la fel. Ii dam rapid la vale fara a mai opri pe undeva. Am mai descris aceste trasee in trecut, asa ca alte lucruri importante nu ar fi de zis. Doar ca pe Jepii Mici mi s-a parut ca ar fi mai putina lumea decat in trecut dupa intamplarea cu ursul care a atacat o turista. Asadar, ne pravalim peste Busteni si la ora 17:00 incheiem tura.