Echipamentul tehnic de iarna
Echipamentul tehnic este absolut necesar in caz ca vrem sa accedem pe traseele alpine de iarna. Mai exact, pentru a practica alpinismul clasic avem nevoie de cateva ustensile ce ne vor ajuta sa parcurgem trasee la altitudine acolo unde intalnim zapada sau ghetari. Trebuie sa mentionam ca vorbim doar de trasee ce presupune mersul pe ghetar sau zapada si nu cățărări pe lungimi de coarda sau catarare pe cascade de gheata.
Coltarii – dupa cum știm, aceștia sunt de mai multe feluri, începând de la cei clasici pana la cei mai tehnici. Nu includem aici minicoltarii care sunt pentru trasee usoare cu panta mica si nici pe cei tehnici pentru cascade de gheata (au coltii din fata putin mai lungi si zimtati; se pot folosi si in ture de iarna clasice, insa ne putem impiedica usor in ei). Asadar, avem coltatii clasici cu prindere cu chinga, ce pot fi puși pe orice tip de bocanc care sa fie mai rigid. Au dezavantajul ca se desfac usor in timpul mersului, mai ales atunci cand bocancii se mai lasă de la umezeala. Coltarii semiautomati, care sunt cu prindere mecanica in spate si merg pe bocancii care au la spate un canal in care se prinde clema. Coltarii automati, adica cei cu prindere mecanica in ambele părți si care necesita bocanci de acelasi tip. Ei sunt foarte buni pe traseele unde avem portiuni tehnice pentru ca stau fixi pe bocanc, insa au dezavantajul ca sunt grei, nu flexeaza mai deloc si obosește mai repede piciorul. Deci, cei mai recomandați ar fi cei semiautomati. Odata cumpărați, va trebui sa invatam sa mergem cu ei. Stim foarte bine ca pot fi accidente din cauza ca ne putem împiedica sau tăia hainele, parazapezile si bocancii. Ii vom strânge bine si cu mare atenție pe bocanci, mergand cu picioarele usor desfăcute in v. Vom pastra o distanta suficienta sa nu-i atingem pe cei din spatele sau din fata noastră. Bineînțeles, situatii pot fi multe si nu poti invata decat atunci cand exersezi de multe ori. Cum urci, cum coboram panta cu ei, cum mergi pe portuni accidentate, pe curbe de nivel etc.
Pioletul – un element esențial de la care nu trebuie sa faci rabat. Nu cu bete, nu cu lemne găsite pe traseu, ci cu piolet. In cazul unei alunecări, in caz de teren accidentat, el este de mare ajutor. Betele sunt utile doar atunci cand mergi pe suprafețe domoale cu zapada. Atunci cand ai panta accidentata, teren mixt, creasta ingusta, pioletul este singurul care iti poate salva viata. El este clasic, semitehnic și tehnic. Pentru ture clasice de alpinism cel mai recomandat este cel semitehnic, pentru ca pe unele trasee intalnim si portiuni in care vom avea nevoie ca el sa prindă in zapada cu ambele varfuri. In al doilea rand, trebuie sa alegem unul potrivit pentru înălțimea noastra, adica atunci cand il tinem in mana pe langa corp sa ajungă la glezna. Eu folosesc si un al doilea piolet foarte usor, de care fac uz in situatii de forta majora. Ma refer la situația în care ești nevoit sa cobori o panta mare cu spatele și ai nevoie de trei puncte de sprijin, adica sistemul de catarare pe cascada de gheata. Idem ca si la coltari, mânuirea acestui instrument este foarte importanta. In functie de context, trebuie sa-l manuim cu dibacie, sa exersam cu el cat mai mult si sa invatam cate ceva din fiecare tura, nu doar sa-l agățam ca accesoriu care da bine pe rucsac. Oprirea in piolet este destul de grea. Asa ca, daca terenul accidentat, panta înclinată ne pune în pericol, creierul nostru trebuie sa fie pregătit sa acționeze cat mai eficient. Adica sa ne răsucim in poziția in care putem frana cu el cat mai bine, ținându-l ferm cu ambele mâini, pe diagonala corpului nostru, fara ca unul dintre varfuri sa ne lezeze. Ne lasam cu forța suficienta încât acesta sa prindă in zapada. Picioarele le vom tine indoite sa nu cumva coltarii sa atinga solul, existand astfel riscul unei rostogoliri. Acum discuții sunt multe, unii spun ca este bine ca chinga sa fie prinsa de mana, altii spun ca nu e bine. In cazul unei caderi sau avalanse este posibil ca acesta sa ne accidenteze si sa nu-l putem arunca. Este cert ca nu putem invata a utiliza un piolet doar citind cateva informatii date de noi sau alte articole, ci exercițiul in teren este cel mai important.
Hamul – un alt accesoriu important atunci cand vrem sa mergem legați in coarda pe portiuni dificile, expuse sau pe ghetari cu crevase. El trebuie sa fie bine prins pe talie astfel încât sa cuprindă tot bazinul, iar pe picioare la fel. Trebuie sa fie reglabil si partea ramasa dupa ce strangem chingile sa fie de minim 7 -8 cm.
Casca, desi nu este prea comoda atunci cand o punem pe cap, in cazul unei caderi, o lovitura la cap ne poate fi fatala. Asadar, nu renuntam la ea chiar daca ne este cald sau ca nu este estetica. O prindem ferm sub bărbie fara sa aibă joc, dar nici sa strângă prea tare. Ea trebuie sa fie rezistenta la socuri, certificata UIAA si nu improvizam cu altele care credem noi.
Coarda – dimensiunea si grosimea trebuie adaptata dupa numarul persoanelor si greutate. Distanta între coechipieri este discutabila. Unii spun ca distanta ideala intre coechipieri este la 7-8 m, altii prefera una mai mica, altii chiar si mare. E clar ca atunci cand suntem doi – trei distanta trebuia sa o marim, pentru ca in cazul unei caderi celalalt sa aibă timp sa reacționeze. Este adevărat si faptul ca poate fi și un dezavantaj ca atunci cand coarda este de peste 10-12 m, persoana care aluneca poate prinde o viteza mai mare, elongatia sa fie mai mare si smucitura tot la fel. Cert este ca pot fi multe cazuri, mai ales daca vorbim de mers pe ghetari printre crevase. In concluzie, lungimea intre participantii la actiune, grosimea, terenul pe care ne aflam ne obliga sa adaptam coarda cum credem noi ca este mai bine. Pentru greutatea mea, 80 kg, faptul ca de obicei merg in grup de trei persoane, am o semicoarda de 8.5 mm si lungime de 25 m.
Kitul de avalansa – el este format din DVA, sonda si lopata. DVA-ul il tinem pe modul emitere semnal, pentru ca, atunci cand suntem sub zapada, cei care ne cauta sa ne localizeze. Cel care cauta va întra pe modul recepție și imediat va primi semnal cu distanta dintre cele doua device uri. Dupa asta, vom trece infinge usor sonda pentru a aprecia mai corect adâncimea la care se afla alpinistul. Avand aceste indicii, cu lopata vom sapa pana vom gasi persoana acoperita de zapada ca sa-i putem acorda primul ajutor.
Rucsac airbag – un accesoriu apărut de câțiva ani care ne da un plus de siguranță. Producătorii spun ca ar avea o eficienta ridicata de peste 90% din cazuri. Pe langa rucsacul in sine, el are o butelie cu gaz si un airbag care, in cazul acționarii unei sigurante, se va umfla, tinandu-ne la suprafata avalanșei. Dezavantajul acestui rucsac este ca spațiul de depozitare este mai mic și, daca facem ture lungi, limitandu-ne astfel sa luam putine lucruri cu noi. Mai nou, am vazut ca au apărut și niște veste sau geci cu guler, care se umfla și au cam aceeași utilitate ca rucsacul. Nu întru în amănunte, pentru ca asa ceva nu am testat inca.
Carabiniera – este elementul de conexiune dintre ham si coarda. Pentru o mai buna siguranta, eu folosesc una cu autoblocare. Cele cu filet se mai pot bloca la frig. De rezerva am si una pe filet, pe care o țin prinsa de ham.
Altele: anou, cordelina, ancora de zapada, surub de gheata. Pe langa cele descrise mai sus, pentru o mai buna siguranta, putem pune un anou de 120 cm sau 150 cm daca vrem sa instalam un punct intermediar de care sa asiguram coarda, o cordelina din care putem face un prusik sau o bucla. O ancora de zapada cu care, la fel, facem un punct intermediar in situații dificile sau un surub de gheata.
Cam acesta este echipamentul folosit de noi in turele de iarna sau in cele de mers pe ghetar. Scopul articolului de fata este de a prezenta pe scurt ce ustensile sunt necesare unei ture de iarna la altitudine si nu sa inițiem oameni in alpinism. Stiu ca de aici pot degenera multe discuții de cum sa-l folosim, insa pentru asta fiecare procedează cum crede de cuviință. Fie ca apelam la ghizi montani, fie la prieteni cu experienta, fie invatam pe cont propriu, cert este ca fara acest echipament nu trebuie sa ne aventuram pe traseele alpine de iarna.
Ca sugestie, niste tutoriale foarte bune despre cum mergem pe ghetar, ce echipament sa folosim si cum sa-l folosim sunt cele de la Ortovox Safety Academy.