Pietricica – Muntii Piatra Craiului
Perioada 27 Ianuarie 2019
Traseu: Cheile Brusturet – Cabana Brusturet – Cabana Pietricica – Stana Pietricica si retur
Marcaj: Cabana Brusturet – Cabana Pietricica – Poiana Pietricica 
Timp de mers: 7 ore
Echipament: bocanci de munte de iarna, parazapezi, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, pantaloni softshell, bluza de corp – 1, geaca de puf, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca softshel- 2, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, termos, bete trekking
Observatii: traseu accesibil tot timpul anului, nu prezinta dificultati tehnice.
Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Mențineam un ritm bun, mergeam pentru a patra oară in luna Ianuarie pe munte. Si acum alegeam tot o tura usoara, vremea si stratul de zapada nu ne permitea inca sa urcam la altitudine mai mare. Am multe ture in Piatra Craiului, însă de pe partea cu Brusturet nu intrasem niciodată. Pornim intr-acolo pe un frig pătrunzător cu gândul de a da startul de la Cabana Brusturet. Nu ne iese planul, pentru ca stratul de zapada de pe mijlocul drumului atingea podeaua mașinii.
Lăsam masina mai jos in zona in care sunt cateva cabane, de unde ne echipam si ne infingem in traseu. Prin chei, pe un frig de crăpau pietrele si pe un strat de gheata pășim energic. Soarele se ițise pe cer de la primele ore, dandu-ne o stare de bine. Facem vreo 45 minute pana la Brusturet, cu masina am fi scutit acest timp. De la Brusturet facem stanga pe un drum revenat de utilaje, marcat cu triunghi albastru, dar avem noroc ca stratul de zapada era înghețat. Ne mișcam bine si pana la Cabana Pietricica facem in total vreo 2 ore. Găsim o cabana modesta, in care nu ai nimic de mancare sau de băut. Cabana se rezerva din timp, altfel, daca vii aici neanunțat, e posibil sa nu găsești pe nimeni. Luam o pauza de masa chiar in fata cabanei. Mâncam ce avem la noi si bem un ceai cald, fiecare venise pregătit.
Reintram in traseu si urcam spre stana pe o poteca deja făcută. Stratul de zapada devine din ce in ce mai consistent si, daca nu am fi avut poteca, ar fi fost o misiune grea. Traseul merge prin padure in mare parte, iar din când in când dam de câte o poiana din care facem câteva poze. Pe măsura ce urcam, ceata acaparează masivul si mare lucru nu vedem. Când ajungem in Poiana Pietricica vizibilitatea era zero. Abia vedeam la câțiva metri. Șansele de a vedea Creasta Craiului sunt minime. Stam ceva timp la stana, dar ceata rămâne la fel de deasa. Intenția noastră de a continua pe creasta, sa facem in traseu circuit se spulbera imediat. Încercând sa intram pe traseul punct rosu, stratul moale si mare de zapada nu prea iti dădeau mari șanse sa răzbești. Ar fi fost un chin sa mergi in condițiile astea. Ne întoarcem pe unde am urcat, nu avem încotro. Coboram ușor, fara a mai opri pe undeva, doar scurte pauze de apa sau ceva dulce. Dificultati nu sunt, in afara de distanța lunga, nu avem niciun impediment. Vream sa găsim o cale sa scurtăm drumul, găsim un drum, însă nu riscam, pentru ca nu știm unde ar putea duce. Incep sa ma resimt, nu mai aveam niciun interes pentru traseu. Ajungem la masina si o intindem repede spre casa.
Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.
