Perioada: 10 – 11 Decembrie 2025

Traseu: Cheia – Stana Zaganu – Vf Zaganu – Vf Gropsoarele – La Rascrusce – Saua Chirusca – Cabana Ciucas – Valea Berii – Muntele Rosu – Cheia

Marcaj: Cheia – Zaganu – Gropsoarele – La Rascruce- Cabana Ciucas  Cabana Ciucas – Valea Berii – Muntele Rosu – Cheia  

Timp de mers: ziua 1 – 6 ore, ziua 3 ore

Echipament: pantofi sport, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi softshell – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking.

Observatii: Traseul este mediu ca dificultate si prezinta in unele locuri portiuni accidentate. Pe Muntele Zaganu avem portiuni accidentate si panta accentuata ce pot favoriza alunecarea. 

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca traseul

    Am uitat numărul turelor pe care le-am facut in Ciucas si cred ca am fost pe majoritatea traseelor în orice anotimp, chiar si pe cele din jurul acestor munti. Chiar si asa, venim cu placere in acest masiv și iata-ne din nou la poalele lui chiar de Ziua Muntelui pentru a ne dezmorți putin picioarele.
    Intram in jurul orei 11:00 pe traseul marcat cu cruce rosie cu gândul de a urca pe Zaganu. Stiam traseul bine, asa ca nu conta dacă avea sa ne prindă noaptea. Dețineam tot ce ne trebuia pentru o astfel de tura și ne înrolam în misiune. Vremea este buna, cu ceva rafale de vant, insa nu sunt de speriat. Prin padure, pe un traseul mocirlos, ne croim drum cu aplomb urmarind marcajele cruce rosie si banda albastra, care sunt comune pana la un moment dat. Nimic notabil deocamdată, doar câteva semne de urs și de bocanci, pe semne ca ne-a luat-o cineva înainte. A fost o vreme urata în ultima perioadă, prin urmare și turele mele au fost mai rare. Și se cam simțea în forta fizica pe care o aveam. Ma mișcăm puțin greoi în panta. Dar nu renuntam noi asa ușor. Pusesem și în rucsac ceva echipament foto, cu termos și apa adunasem cateva kilograme bune.
     Prima tinta este Stana din Zaganu, de care eram curios dacă nu s-a ales praful. Stiam de acum cativa ani ca nu mai era folosita si se simțea starea ei de degradare. Insa când am ajuns, am dat de doi tineri care făceau mici reparații pentru a ne putea adaposti aici în caz de urgenta. Mananc ceva și apoi ii dam in sus. Panta ia proporții si va trebui sa turam motorul pentru ca ceasul trecuse de ora 14:00 și nu mai era mult pana se lasa seara, iar noi aveam de gând sa ajungem la Cabana Ciucas, unde aveam o noapte de cazare. Asadar, ii dam la deal pentru a iesi cat mai repede in Culmea Zaganu. Vremea este ideala de munte și, chiar daca eram in decembrie, zapada nu prea aveam. Iesim la primul punct de belvedere, de unde viram stanga, ca mai apoi sa  ajungem sub stanci și imediat in culme. De aici urmează se ne indreptam spre Zaganu. Traseul este putin accidentat, intr-un loc avem si lanturi. Suntem atenti ca se mai poate aluneca, fiind pe alocuri stanca înghețată.
     In rest, ii dam talpa pana iesim pe Gropsoarele. De aici ne asteapta spectacolul, pentru ca ne apropiem de apus. Am mai fost la un spectacol de genul asta și acum vreo doi ani, intr-o toamna. Stiam ce va fi, insa tot timpul parca e ceva diferit. Nu putem sa nu-i acordam atentie și aparatul declanșează des. Norii fac și ei parte din program, doar zapada mai lipsea din meniu. O crusta de gheata dadea peisajului o nota de iarna.
     Din varf, ne lasam la Răscruce și apoi în Saua Chirusca. Seara se lasa usor si acaparează peisajul, neavând alta varianta decât sa pasim ultima portiune la frontala. Nu era bai, ca suntem obișnuiți cu astfel de momente și calcam apasat cu gândul la masa si la un dus. Cabana se prezintă în parametri optimi pentru una la altitudine, cu conditii și mâncare ok, la preturi bune. Doar noi eram prezenți în cabana. Fiind o zi de miercuri și intr-o perioada fara zapada, slaba activitate în zona. Insa, daca vreți liniște, este de preferat sa veniți în cursul săptămânii, ca pe weekend e foarte probabil sa mai prindeți câte o petrecere. Nu se putea sa nu savuram papanașii, facem asta cam de fiecare data când trecem pe aici. 
     Dimineața ma trezesc la prima ora, dar nu am norocul de aseară. Soarele sta ascuns dupa nori și abia cate o raza ii sparge. Ma invart degeaba prin zona pentru ca nu îmi iese nimic. Ma întorc în cabana pentru micul dejun, apoi pe la 10:00  ne luam catrafusele și ii dam la vale. Pe Valea Berii și apoi trecem Muntele Rosu pentru a cobori în Cheia la masina. Ceva mai înnorat ca ieri, fara vant și destul de cald pentru perioada asta. Ii dam viteza și la ora 12:00 suntem in sat. Cam atât pentru tura asta.