Perioada: 03 – 04 August 2026

Traseu: Valea Vistei – Porita Vistei – Vf Vistea Vf Moldoveanu – Ucisoara – Tarata – Cabana Podragu – Valea Podragu – Sumerna

Marcaj: Valea Vistei – Portita Vistei Portita Vistei – Vf Vistea Mare Vistea Mare – Moldoveanu Vistea – Mare – Ucisoara – Tarata – Saua Podragu Saua Podragu – Valea Podragu – Sumerna

Timp de mers: ziua 1 – 6 ore, ziua 2 – 10 ore cu pauze

Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, sac de dormit, saltea

Observatii: nu se recomanda parcurgerea traseelor in timpul ploilor torentiale, pot fi viituri; in partea superioara, intre Vistea si Moldoveanu, traseul este accidentat cu zone expuse; exista apa pe trasee; izvoare găsim la Refugiul Valea Vistei, sub Portita Vistei spre Valea Rea, lângă Cabana Podragu și Cabana Turnuri;

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca traseul

     Avea sa treacă vara și eu sa nu ajung în Muntii Fagaras. Prin urmare, încropesc un plan rapid cu gândul de a urca pe Moldoveanu. Nu ca nu as mai fi fost, insa voiam sa prind apusul și răsăritul în zona. Pana in Vistosoara, GPS-ul ma baga pe drumul pe sub munte, strabatand cateva sate mai mult singur.
     Las masina la răscruce și in scurt ma înscriu pe Valea Vistei. Un traseu lung pana ies din padure, pe care il devorez cu sete. O oprire la Refugiul Valea Vistei, unde mănânc, in rest urc fără oprire. Era o zi de luni și, desi eram in plina vara, mai nimeni pe traseu. Rucsacul il echipasem la minim. Un sac de vara, o saltea ușoară, o pufoaica și ceva mâncare. Apa găseam pe munte, asa ca ma alesesem doar cu câteva kilograme. Desi nu simțeam povara rucsacului, pe ultima portiune pauza de o luna parca se simțea. Făceam dese opriri pe panta finala care iti taie orice elan. Abia atunci întâlnesc vreo 4 persoane care coborau, in rest am fost cam singurul om pe vale. Am plecat târziu de jos, cred ca era trecut de ora 12:00, dar chiar si asa aveam timpul suficient sa ajung in Portita Vistei.
     La refugiu abia renovat erau încă trei persoane, asa ca ma aciuez și eu intr–un colt. Cobor sa iau apa in Valea Rea și pana seara stau întins pe iarba așteptând apusul. Vremea este excelenta și apusul idem. Urc spre Varful Hartopul Ursului pentru un view bun. Dupa lasarea soarelui, ma bag la somn pentru ca voiam sa ma trezesc la răsărit.

     Trezit la prima ora, după câteva cadre frumoase, o iau din loc. Nu prea era timp de pierdut. Urc Vistea, apoi Moldoveanu si continui spre Podragu. Ajung rapid pe varf, cam primul din aceasta zi, urmat de 4 slovaci. Cu siguranță mai târziu avea sa fie coada. Ma întorc pe Vistea si ii dau binete spre Podragu. Ocolesc varfurile Ucisoara, Ucea Mare, Corabia, Tarata si ma las in vale. La cabana pierd aproape o ora cat mănânc și vorbesc cu cabanierii. Ma las pe vale, desi gândul meu era la Muchia Tarata. Insa ar fi trebuit sa urc din nou in culme si apoi chef si timp nu prea aveam.

     Asadar, ii dau la vale. Iau calea traseului de iarna, dar in scurt timp îmi dau seama ca nu îmi place. Cam neumblat, cu multe smocuri de iarba, ce îmi solicitau gleznele. Fac racordul cu traseul marcat pe unde pot si cobor fara oprire. La Cabana Turnuri ajung ușor si nu-mi rămân decât drumul prin padure și cel forestier, dar parca nu se mai terminau. Asa e când ești obosit. Ai si varianta unui taxi, insa si prețul este pe masura. Vreo 250 lei din câte am înțeles. Cabana este inchisa, ea a fost cumpărata împreună cu Podragu de curând de către cei ce au și cabana Plaiul Foii, insa stadiul ei este același. Atat pe creasta, cat si pe vale ma întâlnesc cu multi oameni fata de ieri. Majoritatea fiind in urcare. Dupa ce am parcurs cei 5-6 km de drum forestier, am ajuns in Satul Sumerna și când dau de asfalt chem un taxi, pentru ca pana la masina mai erau încă vreo 6 km, pe care nu voiam sa-i fac prin cele 32 de grade de afara, plus ca ceasul trecuse de ora 17:00 și trebuia sa ajung și in Bucuresti.