Plimbare de iarna in Muntii Ciucas
Perioada: 15-16 Decembrie 2021
Traseu: DN1A – Muntele Rosu – Valea Berii Cabana Ciucas
Marcaj: DN1A – Muntele Rosu – Valea Berii 
Valea Berii – Cabana Ciucas 
Timp de mers: 4 ore 30 minute
Echipament: bocanci de iarna, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi liner – 1, manusi groase, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, coltari snowline.
Observatii: Traseul este usor ca dificultate si nu ridica problema tehnice; in caz ca avem teren inghet, sunt recomandati mini-coltarii;
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Pentru ca a trecut ceva timp de când nu mai fusesem in Ciucas, am zis ca e momentul sa ne relaxam putin in acest frumos masiv. Nu ne propusem mare lucru din cauza vremii. Se anunța ninsoare, vant si vizibilitate zero. Asa ca o luam pe drumul ce urca la fosta cabana Muntele Rosu pe un strat superficial de zapada. Urcam ușor, fara a tura motoarele. Aveam timp suficient sa ajungem la Cabana Ciucas, unde intentionam sa si înnoptăm. Facem pana intr-o ora pana la Muntele Rosu pe drumul acoperit cu un strat subtire de zapada. Aici totul este mort, cabanele sunt in continua degradare si nu mai gazduiesc turisti. Trecem pe lângă si continuam pe banda galbena, prin padure, pentru a ieși in Valea Berii. Stratul de zapada creste simtitor, iar pe dedesubt era un strat de gheata. Traseul nu este dificil, dar, atunci când aproape sa ieșim in vale, avem o poteca surpata care iti da emoții. Având si bocanci cu talpa rigida, puteam aluneca câțiva zeci de metri. Aveam in rucsac mini-coltarii, dar lenea era mare.
Urmeaza o urcare usoara pe Valea Berii. Trecem de Izvorul lui Ioan Nicolae si ninsoare incepe sa își facă apariția. Pe măsura ce urcam vizibilitate nu mai avem si vantul își face de cap. Stiam ce ne așteaptă si nu avem încotro decat sa ne aciuam in cabana la o masa calda, un vin fiert si sa pierdem timpul in camera cu cititul. Nici pentru a doua zi perspectiva nu era foarte buna, se anuntau precipitatii sub forma de ninsoare toata seara. Nu ne facusem un plan ca sa urcam undeva anume, insa ziceam ca vom vedea noi cum va fi.
Ne trezim tarziu, luam micul dejun și incercam marea cu sarea. Zapada era cazuta in strat consistent, vantul sufla energic si vizibilitatea se rezuma la cativa metri. Urcam vreo 20 de minute si deja suntem înghețați pe rucsac si pe haine. S-a depus pe noi o pojghita de gheata si prin ochelari nu vedeam nimic. Continua sa ningă si nu vedeam nimic prin ei. Renuntam la idee de urca pe Gropsoarele, mai ales ca fusesem de multe ori si nu mai prezenta un asa mare interes, iar ca să ne măsurăm forțele cu intemperiile vremii nu avea rost. Facem cale intoarsa si ne lasam la vale pe acelasi traseu fara a mai trece pe la cabana, pentru ca ar fi trebuit sa descotorosim iar de haine. Vom manca undeva prin Brașov sau Predeal. Fiind Sambata, urca multă lume. Ii intalnim pe traseu urcand fie cu masinile cabanei, fie pe jos. Nu mai acordam mare atentie traseului si in scurt timp suntem la masina. Oricum, nici vremea nu părea ca ne da șansă să vedem ceva.
