Vf Ascutit – Piatra Craiului

Perioada: 28 Februarie – 01 Martie 2019

Traseu: Zarnesti – Prapastii – Cabana Curmatura – Padinile Frumoase – Vf Ascutit si retur

Marcaj: Zarnesti – Prapastii – Cabana Curmatura marcat partial , ,Cabana Curmatura – Padinile Frumoase – Varful Ascutit

Timp de mers: Zarnesti – Cabana Curmatura 4 ore, Cabana Curmatura – Vf Ascutit 3 ore 15 minute

Echipament: bocanci de munte de iarna, parazapezi, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, pantaloni softshell, bluza de corp – 1, geaca de puf, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca softshel- 2, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, termos, coltari, piolet, ham, casca, coarda, carabe.

Observatii: traseul dificil intre Cabana Curmatura si Varful Ascutit. Traseul prezinta expuse avalanselor, nu se recomanda parcurgerea lui imediat dupa ninsori abundente sau cand temperaturile cresc brusc; traseul prezinta in partea superioara panta accentuata si zone unde se pot aduna cantitati mari de zapada; pe timp de ceata in partea superioara pot fi mici probleme de orientare.

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

[sgpx gpx=”/wp-content/uploads/gpx/Zarnesti_-_Curmatura_-_Vf_Ascutit.gpx”]

Plecam cu planuri marete, sa strabatem creasta Pietrei Craiului de la Ascutit pana la Vf La Om. Echipati ca la carte, plecam spre Curmatura prin Prapastiile Zarnestilor, urmarind drumul forestier ce duce pana la cabana. Ziua este superba, joi avea sa fie soare toata ziua, insa urmatoarea zi pe care o alocasem traseului de creasta avea sa fie noroasa si asta ne demoraliza din ce in ce mai mult. De la 5 ore de soare, ajunsese la 2, iar spre seara, de la cer variabil la cer partial noros cu putina ninsoare.
Urcam lejer spre cabana, nu ne grabea nimeni, aveam toata ziua la dispozitie. Fiind o zi de joi, slabe sanse sa intalnim pe cineva pe traseu. Zapada era destul de mica si tare, asa ca nu mai incalt bocancii, merg in adidasi. Desi am ales varianta cea mai usoara spre cabana, ea este cea mai lunga. Ne duce pana aproape de 4 ore tot traseul, dar cum spuneam, nici noi nu am tras tare. Ajunsi in poiana, admiram Bucegii scaldati in soare si, totodata, vedem si Creasta Craiului. Ne uitam cu jind la ea, stiind ca maine cu siguranta nu vom avea parte de acelasi tratament din partea vremii. In scurt timp, dupa ce iesim din poiana, suntem la cabana. Dupa cum ne asteptam, mare forfota nu era in zona. Doar cainele, cele doua pisici si fata de la cabana animau zona. Mai venisem si noi doi. Dupa ce mancam si bem un ceai, ne retragem la somn cu gandul de a cobora dupa vreo 2 ore. Dar somnul a fost dulce si cand am coborat noi totul era inchis. Ne adaptam conditiilor si, dupa ce dam un raid pe afara, urcam in camera. Cerul era instelat, se mentinea inca o vreme buna, dar degeaba daca spre dimineata avea sa se strice. Pe langa ceata ce avea sa vina, se anunta si un vant de vreo 50 – 60 de km/h, nu tocmai bun pentru o tura pe creasta ingusta a masivului. Seara pare lunga si rece, nu prea dorm bine. Vantul sufla energic, izbindu-se violent de cabana, demoralizandu-ne si mai mult. Sanse prea mari sa facem creasta nu se aratau.
Ne trezim devreme, cum se crapa de ziua. Coboram in sala de mese, dar trebuie sa asteptam pana la ora 08.00, nu avem incotro, ne bazasem pe mancarea si apa de aici. Plecam destul de tarziu de la cabana, oricum, si devreme daca am fi plecat, intervalul care ne interesa pe noi era invaluit in ceata si vant. Intram pe Padinile Frumoase in scurt timp si imediat montam coltarii. Nu avea rost sa patinam si sa obosim picioarele. Inaintam bine, zapada se mentinea tare, pe alocuri ne mai afundam putin. Pana la jumatatea traseului urcam bine pe vechile urme, dar de la primul culoar ce trebuie traversam urmele dispar. Vantul si zapada nou depusa le-au acoperit. Nu era un semn bun, pentru ca trebuia sa le facem noi. Traseul in mod normal, vara, il faci in 2 ore si 30 minute. Acum datele probleme erau altele si ne duceam lejer peste 3 ore. Iesim din padure si incepem sa urcam pe grohotisul acoperit de o zapada tare. Panta te stoarce de energie si ma proptesc deseori in piolet. Totusi inaintam bine si ajungem la jgheabul ce iti da cele mai mari emotii pe timp de iarna. Aici sunt montate niste lanturi pe care acum nu avem nico sansa sa le vedem. Facem stanga, intrand pe jgheab pe langa peretele din dreapta. Zapada e destul de mare si moale, dar nu chiar asa de periculoasa. Se poate parcurge cu atentie. Nu e recomandat sa vii pe aici cand sunt ninsori abundente recente sau cand temperaturile cresc brusc. Misunea noastra devine din ce in ce mai grea. Fara urme, prin ceata si zapada urcam greu. Nici noi nu ne laudam azi cu o forma fizica asa de buna. Fiecare pas parca devenea tot mai greu. Aveam vizibilitate zero, iar la iesirea in creasta ne ia in primire vantul puternic. Intrasem in infern. Nici nu zarim refugiul in prima faza si iesim direct pe varf. Stiind ca se afla putin mai jos de el, ma uit pe GPS, ma gandesc ca ar fi acoperit de zapada. Oricum nu vedeai la mai mult de 5 metri. Il vad in cele din urma pe jumatate acoperit de zapada si ne ducem langa el cu gandul de a intra. Slabe sanse, zapada blocase usa. Neavand lopata, ne chinuim cu ce avem la indemana. Intram dupa 15 minute de agonie, biciuti de vantul rece si taios. Trebuia sa intram, altfel, eram nevoiti sa ne intoarcem, nu puteai sa mananci in conditiile alea. Gandul nostru de a face creasta se naruise, nu puteai risca pe o asa vreme. Viata este mai presus de orice. Era a treia oara cand veneam sa fac portiunea asta de creasta si de fiecare data Craiul ma intampinase asa. Prima data, intr-un septembrie friguros in care, dupa o seara rece in refugiu, dimineata ne-am trezit cu un strat de 10 cm si cu o ceata deasa. Am facut-o asa, dar mare lucru nu am vazut. Tot intr-un septembrie, dupa ce am urcat pe Braul Cioranga, am zis, hai sa facem si creasta nordica pana pe Piscul Baciului. Planul nu ne-a iesit, din cauza ca, dimineata cand ne-am trezit, ceata si piatra umeda ne-au descurajat. Plouase bine seara. desi nu erau anuntate precipitatii.
Intrati in refugiu, ne odihnim putin, cu trei straturi pe mine si cu manusi groase abia imi intrasem in fire. Pierdem cam o ora in total. Iesiti afara, vremea da semne sa schimbe. Degeaba, ceasul trecea de ora 13.00, iar noi aveam traseu lung. La ora 18.30 trebuia sa fim in Zarnesti. Facem macar cateva poze si ne lasam la vale pe unde am venit. Nu ne-am fi incadrat cu siguranta in timp, plus ca nici nu mai aveam dispozitia si forma necesara pentru asa traseu. Nu ma odihnisem bine in ultimile zile si asta s-a vazut la urcare. Pe coborare ne ducem usor, zapada se mai inmuiase putin si ne trebuia putina atentie pe culoarul de povesteam mai sus. Intr-o ora si ceva suntem la capatul traseului marcat cu triunghi albastru si nu ne ramane decat drumul plicticos prin prapastii. Ajungem in Zarnesti la 17:15, realizand ca am luat o decizie buna. Nu aveam cum sa facem traseul in conditiile alea si ne-ar fi prins vreo 3 ore noaptea, garantat. Muntele, deocamdata, ramane acolo daca nu va fi vreun cataclism, cu siguranta vom mai reveni la el.

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.